Cuvintele bune de mâncat

Conversație și logoterapie
5
(2)

Fiind expuși la nesfârșita logoree a televiziunilor și a comentariului social care amestecă bârfa, divertismentul și vulgaritatea, riscăm să neglijăm dimensiunea spirituală a verbului pe care Biblia îl asemuiește cu o sabie tăioasă, care pătrunde până la despărțitura dintre suflet și duh (Evrei 4, 12).

Până și animalele de companie cunosc puterea tămăduitoare a cuvintelor șoptite pe ton blând de niște stăpâni atenți și implicați.

Rostirea poate să întunece mintea ori să lumineze cugetul; să atenueze violența, ori s-o înmulțească; să întărească voința ori s-o slăbească. 

Marea bibliotecă europeană scoate la iveală măiestria scriitorilor de geniu care s-au aplecat asupra tainei Cuvântului, de la Grigorie de Nyssa ori Dante Alighieri până la Serghei Bulgakov și Pavel Florenski. 

Am recitit vara aceasta autori foarte diferiți, de la Cicero sau Marc Aureliu, trecând prin Orwell și Huxley până la Dostoievski sau Steinhardt.

Ce-am realizat prin lectura unor cărți de căpătâi? Că formularea justă a problemei aduce cu sine și soluția îndelung căutată.

Prin așezarea experienței vieții sub un concept filozofic (utilitarism, hedonism, stoicism, marxism ori totalitarism) ori printr-o încadrare într-o anumită categorie literară (clasicism, romantism, realism magic), omul se înțelege mai bine pe sine și vede adevărata dramă a semenilor săi.

Cuvintele au vocația rostirii adevărului, așadar. Mulți au opinii incendiare, puțini însă acced și la judecata dreaptă.
Orice vorbă rostită la întâmplare poate să rănească. Orice frază construită haotic, în absența filtrelor reflexive, bulversează mintea, descurajează și demoralizează.

Iată de ce trebuie să vorbim despre datoria omului educat de-a fi, simultan, inteligent și bun. Prostia face parte din nomenclatorul vechilor păcate cu care fiii lui Adam s-au procopsit prin neascultare. Care-i leacul? Învecinarea cu oamenii deștepți.

Suntem datori să rostim în fața celor singuratici ori suferinzi acele cuvinte care pot amâna o decizie proastă, care inspiră noblețe și oferă speranță.

Poate un copil neglijat așteaptă să-i spui o poveste uitată; un bătrân izolat s-ar bucura, pesemne, ca cineva să-i reamintească lecturile tinereții; poate o mamă disperată ar renunța la avort dac-am rosti, precum Parsifal odinioară, întrebarea vindecătoare…

Studiul întăreșt puterea verbului de-a trezi, de-a tămădui și de-a îmblânzi firea căzută. Călătoria noastră spre Centru trece prin „labirintul cuvintelor bune de mâncat” (Rubem Alves).

Scriitori și cititori, parcurgem împreună acest drum și ne oprim fericiți la fiecare stație filozofică, literară sau teologică a bibliotecii universale. Așa devenim cu toții mai împliniți și mai bogați.

Câte de folositor a fost articolul?

Apasă pe o stea pentru a selecta recenzia

Recenzia medie 5 / 5. Număr voturi: 2

Nici un vot! Fii primul care votează

WhatsApp
Facebook
LinkedIn

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.