Eros și Agape. Invitat-special: Claudiu T. Arieșan

Dragostea face lumea să se învârtă! Dar despre ce dragoste vorbim? Iubire, pasiune, libov, atașament, amor, caritate, afecțiune, patimă… Atâtea cuvinte aparent sinonime descriu în fond realități foarte diferite sau simțăminte complementare. Ce facem apoi cu deosebirile de percepție și de adâncime sentimentală ale fiecăruia dintre noi: „Iubirea este oarbă”, „Nu-i frumos ce-i frumos/Ci-i frumos ce-mi place mie”, ”Dragostea e-o scurtă nebunie”, ”Amor omnia vincit”?

Dacă tot sunt celebrate de noi toți, în prag de primăvară, sărbători și ceremonii anuale dedicate iubirii, haideți să le folosim cum știm noi mai bine la Clubul Marilor Cărți.

Să invocăm împreună texte celebre sau mai puțin cunoscute din filozofi (Platon cu Symposion, Epicur, Seneca, Hegel, Schopenhauer, Kierkegaard cu Jurnalul seducătorului) și teologi (Ioan Gură de Aur, Augustin, Ioan Scărarul, Toma de Aquino), poeți (Sappho, Catullus, Dante, Shakespeare) și inspirați (Francisc de Assisi, Eckhart, Gandhi, Chesterton) spre a lămuri, între Dragobete și Valentine’s Day, care sunt notele și arpegiile de bază ale acestui dar suprem care este Dragostea.

Suntem cu toții experți în „chestiunile inimii”, dar ce distanță enormă între vorbele păgânului latin Claudius Claudianus „Cine nu a iubit niciodată, chiar mâine va iubi/Cine iubește azi, și mâine va-ndrăgi” și formulările Apostolului către Corinteni despre Dragostea care „toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă” și „nu cade niciodată”! Între Eros și Agape este un ocean de înțelegere ce se poate limpezi acum, de vreme ce, spunea Mircea Eliade „Adevărata iubire te face transparent”!

Vă propunem un Curs interactiv de opt ore, în patru mari „tomuri” audio-vizuale, ce vor desluși câteva repere majore ale acestor concepte de bază, studiate admirabil între culturile clasică greco-latină și cea creștinată de Anders Nygren în Eros și Agape. Prefaceri ale iubirii creștine (trad. rom. 2018, Humanitas) sau în arealul iubirii cavalerești medievale de către Denis de Rougemont în Iubirea și Occidentul (trad. rom., 1987, Univers).

Cele patru mari episoade ale serialului ce vi-l propunem despre problematicul mariaj dintre Animus și Anima, dintre Eros și Agape vor lua în considerare:

I. Antichitatea Orientală și Clasicismul paideic elino-latin.
II. Revoluția spirituală și culturală adusă de Creștinism în domeniu, epoca tardo-antică a Părinților Bisericii și zorii teologiei medievale.
III. Paradigma erosului în Renaștere, Clasicism, Romantism și Baroc (văzute ca perioade istorice, dar și stări de spirit esențiale, după concepția lui G. Călinescu și Jose Ortega Y Gasset din Studii despre iubire, trad. rom., 1995, Humanitas).
IV. Dialectica modernă a iubirii ca obiect specular de studiu și realitate vie ce scapă definițiilor scolastice

Dintre temele tratate impreuna cu participanții aș selecta:

• diferența dintre patima erotică ce îl consumă pe celălalt (modelul ovidian din Ars amandi, Don Juan, Casanova, Marylin Monroe) și iubirea agapetică de aproapele (San Francesco și Santa Chiara, Don Quijote, Prințul Mâșchin din Idiotul lui Dostoievski) ce clădește punți mirabile și perene între noi și semeni.
•  cazurile patologice precum demonul posesivității („mai bine mor decât să te împart cu cineva”), gelozia bolnavă (Othello), bovarismul maladiv (Anna Karenina, Kyra Kyralina a lui Panait Istrati și da, chiar Madame Bovary luată ca model filozofic de J. de Gaultier, Bovarismul,1993, Inst. European) sau dependența totală de făptura iubită a celui „nebun de își pune toată comoara în alt om”.
• îndrăgostirea fatală de imagini virtuale, de pixeli și holograme, din teama de o realitate uneori dezamăgitoare.
• dificila simbioză dintre iubirea reală și cea virtuală, riscurile unor parteneriate online bazate pe site-uri de relaționare aleatorie sau așa zis „matrimoniale”.
• atașamentul pueril dus până la idolatrizarea maladivă a unor vedete mediatice, sportive, staruri rock sau influenceri toxici, în dauna admirației culturale firești ori a prieteniilor afectuoase cu vecini, colegi, rude etc.
• asemănări și omologii între iubirea sacră și amorul profan, între Iubirea mistuitoare a unui mistic (Ioan al Crucii, Serafim de Sarov sau Tereza de Avilla) față de Divinitate și dragostea mundană interumană, privită ca salvator eroism cotidian într-o lume secularizată, superficială, egotistă și desvrăjită.

Și nu uitați! Vom ilustra demonstrațiile, dialogurile cu voi și polemicile noastre nu doar cu idei-forță și gânduri literare strălucite, ci și cu imagini cinematice, minipasaje din Marea Muzică, referințe la artele plastice într-o benefică sinestezie a minții și sufletului!

Conf. Univ. Dr. Claudiu T. Arieșan