Cât de bună sau de rea este universitatea românească? Aș răspunde, simplu: cât se poate. Cât se poate de bună și cât se poate de rea!
E important să redescoperim nu doar România neajunsurilor, ci și meleagurile natale care includ Delta Dunării, Dobrogea pescarilor, Crucea de pe vârful Caraiman, gorunul lui Horea, grădina Copou din Iași, Putna, Dragomirna, Voronețul, Tismana și ceramica de Horezu, memorialul de la Sighet, Sibiul lui Cioran, Păltinișul lui Noica, poezia lui Eminescu și sculptura lui Brâncuși (el însuși pribeag)…
Casele miroseau a busuioc curat și curțile erau frumos rânduite. Obiceiuri neîntrerupte aduceau laolaltă membrii familiilor lărgite.
Verile copilăriei petrecute în Oltenia patriarhală erau fără seamăn. Nu simțeam trecerea timpului. Fiecare ceas ni se părea o eternitate.
Și ce am înțeles? Că doar într-o piață liberă necontaminată cu diplome false capitalul de cunoaștere, încet dar sigur, capitalul financiar.
Wittgenstein este autorul unei cărţi ce a lăsat urme adânci în gândirea contemporană, Tractatus Logico-Philosophicus (1921).
Puțini dintre noi ne-am gândi să punem semnul egalității între
