Școala occidentală între memorie, acumulare și saltul înainte

5
(1)

Cât de bună sau de rea este universitatea românească? Aș răspunde, simplu: cât se poate. Cât se poate de bună și cât se poate de rea!

Îi cunoaștem relele (plagiate, corupție, impostură, nepotism), dar ignorăm miracolul că ea există și că, în mare, chiar corespunde ideii de universitate.

Nu ni s-a păstrat nicio scriere a vreunui român din sec. XII, pe când Oxford producea deja cunoaștere.

Pe când la Bologna, Padova, Oxford sau Paris se studia din greu, tătarii distrugeau micile școli eparhiale și centrele monastice fondate în vestul României de azi (estul Ungariei de ieri) de venețieni ca Gerard al Cenadului, sau de cistercienii francezi de la Pontigny.

Italienii, francezii sau englezii își ridicaseră deja catedralele de piatră și cele de cuvinte (Dante, Toma din Aquino, Chrétien de Troyes, Chaucer) pe când la noi Mircea cel Bătrân se chinuia să treacă de la lemn și spații mici la piatră și spații la fel de mici.

Newton inventa matematica și fizica modernă la Cambridge pe când turcii ne decapitau domnitorii și îi schimbau după bunul plac. Chiar și Harvard, fondat în 1636 în lumea nouă, e mai vechi decât orice instituție de învățământ de-a noastră, în marginea amărâtă a lumii vechi.

Dacă tot vine vorba de Harvard, acesta are un „endowment” de 40 miliarde dolari, 1/6 din PIB-ul României și, bănuiesc, mai mult decât patrimoniul tuturor universităților românești puse împreună. Probabil rulează mai multe fonduri decât băncile românești puse împreună.

Să nu uităm că un asistent debutant în SUA primește 60.000 $/an sau mai mult, nu de zece ori mai puțin, ca la noi. Să nu uităm că școlaritatea în SUA costă 56.000 $/an, iar în Anglia 10-30.000 lire.

Cunosc un profesor anglo-saxonist de la Cambridge, provenit din nobilimea anglo-normandă (există un oraș numit după familia lui), nepot al lui John Maynard Keynes, stră-strănepot al lui Charles Darwin, care are nenumărați universitari în neam.

Un coleg de la Sapienza are doi bunici, unul austriac, altul italian, ambii premiați Nobel. Occidentul se școlește neîntrerupt la nivel maxim de sute de ani. Există geniu vechi, trecut deja în gene. La noi, fii de țărani au făcut saltul în lumea universitară: unii, brilianți, alții, cum se poate. E și acesta un miracol de civilizație!

Nu are sens să ducem autocritica în autodenigrare. Suntem conștienți de locul nostru încă modest, dar știm la fel de bine că avem nenumărate schimburi cu marile universități, o generație întreagă de universitari tineri cu doctorate occidentale, o ambiție reală de a urca în clasamentele internaționale.

E bine să fim critici, dar e important să percepem corect și imensul drum parcurs de universitățile noastre ce se respectă, de la fondare, în ultimele decenii ale sec. XIX, până azi, și chiar din 1989 până în 2020. Există și la noi genii, talente, capacități și impostori, așa cum există muncă, știință, ambiție, delăsare și corupție.

Dincolo de ideologizarea marxistă, adesea extremă, a învățământului umanist în Occident, e clar că școala e mai bună în marile universități de acolo, mai ales la nivel de cercetare. Noi pornim de niciunde, iar comunismul a sistat investițiile majore în biblioteci, campusuri și laboratoare, și a introdus o contraselecție pe care cu greu o depășim.

Cu toate acestea, cred că le ofer studenților mei aceeași calitate a cursurilor de care ar avea parte în orice mare universitate din UK/US (prelegerile mele despre ultimele comedii ale lui Shakespeare pot fi urmărite pe YouTube). Nu cred că spun prostii, dar cu siguranță nu le explic studenților că „Furtuna” lui Shakespeare are ca subiect înrobirea indigenului Caliban de către colonistul suprematist alb Prospero și mariajul decis de patriarhat al Mirandei.

Intelectual, un tânăr se poate forma la fel de bine la Cluj, la Paris sau la Oxford până în anul III. Avantajul major la Oxford e că are în jur numai tineri brilianți, selecționați la sânge, în timp ce noi am renunțat la admiterea dură care încă exista în anii 1990.

Tânărul respectiv nu are nevoie de Biblioteca Bodleiană ca să citească Shakespeare sau critica despre el. De la masterat în sus, Bodleiana prezintă un avantaj pe care nu e nevoie să-l explic. Sigur, în alte discipline diferențele de dotare pot fi mult mai semnificative.

Uman, este posibil ca un tânăr să iasă mai puțin pervertit din universitatea din Cluj (deși se agită și pe-aici o seamă de radicali stângiști și gropari ai tradiției) decât de la Yale sau Harvard. Aproape aș garanta.

Adrian Papahagi

Câte de folositor a fost articolul?

Apasă pe o stea pentru a selecta recenzia

Recenzia medie 5 / 5. Număr voturi: 1

Nici un vot! Fii primul care votează

WhatsApp
Facebook
LinkedIn

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.