– Te voi iubi și în Anul Nou-
[31 decembrie, 1944, Predeal]
31 Decembrie 1944…
Tu şi eu: căsătoriţi[1]. În sfârşit, unul lângă altul, de dimineaţa până seara şi de seara până dimineaţa. Aşa cum visam de trei ani încoace, cum visam cu frenezie ajungând uneori până pe pragul de deznădejde al îndoielii.
În fiecare dimineaţă când mă deştept din somn, deschid ochii cu aceeaşi mirare, fără să cred încă miracolul. Te am alături, femeia mea, pentru totdeauna. Ce conţinut vast şi grav are acest “pentru totdeauna”!
Nelli, sunt fericit. Nu în sensul exuberant şi uşor – care rămâne la suprafaţă şi bate îndată la ochi – ci în sensul plenitudinii din adâncuri.
Îţi mai spuneam acum câteva zile, căutând să dibuiesc nuanţa: un fel de linişte, de împăcare, de regăsire, ceva asemănător poate acelui sentiment de ataraxie atribuit de budişti sufletului ajuns în împărăţia Nirvanei.
Dar, ciudat, cum în acelaşi timp poate să se învecineze laolaltă o asemenea stare de conştiinţă cu o alta de tristă nedumerire solicitată de atitudinea ta.
Parcă împlinirea iubirii noastre nu ar fi adus nimic, absolut nimic pentru tine. Parcă, dimpotrivă, te-ar fi dezamăgit într-un fel. Simt aceasta instinctiv, orice ai spune.
Păcat, Nelli! Foarte păcat! Ţi-am zis de nu ştiu câte ori: nu uita cât de scurtă este clipa de viaţă a bietului om, cât de mult preţuieşte “Paradis-Coktail”…
Dar nu deznădăjduiesc: va veni o zi când…
Şi dacă îţi urez şi îmi urez ceva pe pragul de început al noului an, este tocmai ca această “zi” să ne vină cât mai curând. Mă ajuţi să o descoperim în filele calendarului pe 1945?
Dinu.
[1] Nunta lui Dinu Pillat cu Nelli Filipescu a avut loc pe 6 decembrie 1944.
