Interviu cu scriitoarea Gabriela D.
1. Bună ziua, doamna Gabriela! Sunteți cunoscută în România ca una dintre cele mai apreciate handbaliste ale generației anilor 1997-2007.
Spuneți-ne însă ceva despre dimensiunea sufletească a căutărilor Dvs în viață.
Recunosc că afirmația Dvs. legată de handbal sună frumos, dar simt nevoia să vă contrazic oarecum. Nu sunt una dintre cele mai cunoscute handbaliste ale generației din care am făcut parte. Handbalul este un sport de echipă la care participă un colectiv întreg pentru obținerea unui rezultat măreț, atât pe plan individual cât și pe cel de echipă.
Însă vă pot confirma cu mândrie faptul că și eu sunt una dintre jucătoarele care au făcut parte din generația de aur a României, generație cu care am câștigat atât campionatul European cât și pe cel Mondial de tineret.
Sentimentele de singurătate și teamă care mi-au subjugat ființa o vreme îndelungată, m-au făcut încă din frageda copilărie să îmi pun o sumedenie de întrebări despre viață și moarte. Cum pentru mine viața urmată la un timp atât de scurt de moarte nu avea niciun rost, am început să caut o logică în acest sens, să-mi înțeleg menirea, să aflu care este scopul existenței mele pe acest Pământ.
Astfel am ajuns să descopăr, că atât viața cât și moartea, fac parte din același proces și anume procesul de evoluție al existenței propriu-zise și că totul, dar absolut totul are un sens.
2. Care a fost momentul cel mai înălțător pe care l-ați trăit ca sportivă purtând fie tricoul național al României sau al unui alt grup sportiv?
Cu toate că am reușit în cariera mea de sportivă să pășesc de mai multe ori pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, nicio medalie și niciun trofeu nu au putut egala sentimentul pe care l-am trăit în momentul în care mi s-a intonat pentru prima oară imnul național.
3. În prezent vă pregătiți de lansarea unei cărți, proiect prețios pentru Dvs. Cum a luat naștere această dorință de a scrie?
Chiar dacă dintotdeauna mi-a plăcut să citesc și ador cărțile, nu numai din perspectiva conținutului și a importanței pe care o au, ci și ca simple obiecte care întregesc o bibliotecă și înfrumusețează spațiul în care se află, nu mi-am imaginat vreodată că voi ajunge să scriu vreo carte și nici nu mi-am dorit acest lucru.
Dorința de a scrie la mine a luat naștere dintr-o curiozitate: aceea de a verifica dacă sunt sau nu în toate facultățile mintale. Sunt conștientă că ceea ce spun sună foarte ciudat, însă pentru mine a fost o ciudățenie și mai mare momentul în care am auzit pentru prima dată glasul îngerilor. Glas care mă îndemna să scriu această carte, pe care urmează să o lansez în curând. Și verificându-mi ”nebunia”, am ajuns să scriu.
Scrisul pentru mine este o revelație, este răspunsul pe care l-am primit în urma căutărilor mele.
Căutând Iubirea și încercând să înțeleg sensul vieții, am ajuns să ating Ființa care-mi animă viața, iar îngerii m-ajută prin scris s-o cunosc pe zi ce trece din ce în ce mai mult.
4. Care ar fi mesajul principal pe care această carte dorește să îl transmită cititorilor români după ce a ajuns deja la publicul de limbă sârbo-croată?
Mesajul este universal și nu are un public anume căruia să-i fie în mod special adresat sau dedicat. Această carte dorește să transmită tuturor celor care o citesc să: “Nu vă mai temeți, fiindcă nu aveți niciun motiv real să o faceți. Eliberați-vă de temeri și prejudecăți și îmbrățișați Iubirea care sălășluiește în fiecare dintre voi.
Astfel veți descoperi că viața este eternă, iar ceea ce experimentăm noi, ca oameni pe acest Pământ, este numai suspinul noului născut într-o lume muritoare și zâmbetul muribundului care renaște îmbrățișându-și moartea.”
5. Care vă sunt obiceiurile când scrieţi? Vă izolaţi sau vă place să fiţi în contact permanent cu oamenii?
Nu aș putea spune că am neapărat un obicei. Când glasul îngerilor îmi dictează să o fac, pot scrie în orice împrejurare sau conjunctură m-aș afla, iar dacă nu sunt în compania cuiva, îmi place să îmi pun căștile și să ascult muzică.
6. Care este sursa de inspirație din viața Dvs?
Oamenii sunt sursa mea principală de inspirație în viață. Fiecare om în parte este un Univers unic, individual, chiar dacă toți facem parte din același Univers. Suntem atât de diferiți prin natura omului de-a fi și în același timp – aceiași ființă în esența firii. Omul este paradoxul care-mi inspiră viața și mă instigă s-o trăiesc.
7. Pe lângă faptul ca sunteți o fostă sportivă de performanță, acum sunteți și mama. În ce fel v-a marcat această devenire? Ce v-a învățat această experiență?
Această experiență m-a marcat cu adevărat, însă nu în sensul așteptărilor mele. Momentul în care am devenit mamă nu a fost deloc ca în filmele în care mama își strânge la piept puiul nou născut și plânge de fericire.
Nașterea în sine pentru mine a fost o experiență dureroasă, atât fizică cât și emoțională, experiență care m-a făcut să mă simt atât de neajutorată în fața unor sentimente cărora nu le înțelegeam sursa.
Ar fi trebuit să mă simt împlinită, fericită, mândră…, iar eu muream de frică și groază numai la gândul că nu voi putea fi în stare să îngrijesc, să cresc, să educ, să iubesc așa cum se cuvine un copil. Toate aceste trăiri mi-au zdruncinat din temelie sufletul și m-au maturizat instantaneu.
Teama a fost sentimentul care mi-a invadat ființa și nu iubirea necondiționată, însă acest lucru m-a învățat o lecție esențială: că din iubire iau naștere cele mai mari temeri.
8. Este cunoscut faptul că ați jucat pentru România în zeci de meciuri, înscriind sute de goluri, multe dintre acestea chiar în Campionate Mondiale. Ați cunoscut disciplina, excelența și frumusețea călătoriei. Care sunt orașele care vă plac cel mai mult?
Majoritatea oamenilor cred că noi, sportivii ne bucurăm cu adevărat de călătoriile făcute, însă nu este întocmai așa. Noi nu avem timp să vizităm acele locuri în care ajungem, fiindcă scopul călătoriilor noastre este altul, însă din puținul pe care am reușit să-l zăresc, pot spune că cel mai frumos răsărit de soare pe care l-am văzut vreodată a fost pe cerul Australiei, acolo soarele strălucește altfel.
9. Care sunt sportivii model pe care i-ați recomanda unei noi generații?
Sunt foarte mulți sportivi care au scris și încă scriu istorie, pe care îi apreciez și mă înclin în fața performanțelor pe care le-au atins. Cum ar fi de exemplu: Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Ion Țiriac, Simona Halep, Gheorghe Hagi, Cristiano Ronaldo, Usain Bolt, Gabriela Sabo, Elisabeta Lipă sau din lumea handbalului românesc, Vasile Stângă, Cristian Gațu, Ștefan Birtalan, Mariana Tîrcă, Valentina Cozma, Edit Matei, Maria Torok, Cristina Negu și mulți alții, însă consider că cel mai bun model de urmat este să nu urmezi modele.
Să nu încerci niciodată să fii sau să devii altcineva, ci întotdeauna să concurezi cu sine și să te autodepășești pe zi ce trece, să tinzi mereu să devii cea mai bună variantă a ta, pentru că numai în acest fel vei rămâne autentic. Iar autenticitatea cred că este atuul celor care au reușit să atingă cele mai înalte culmi în performanță.
Acești sportivi model în adevăratul sens al cuvântului, sunt sursa de inspirație a milioanelor de copii și tineri care visează să devină mari sportivi, sunt cei care au transformat visurile în realitate, sunt cei care-i inspiră și pe alții să viseze!
10. Ca om al cuvântului pledați pentru cunoaștere, pentru transformarea lăuntrică și pentru înnobilarea spiritului. Care este cel mai frumos text biblic citit vreodată?
Evanghelia așa cum mi-a fost descoperită de Maria Valtorta.
11. Povestiți-ne cea mai frumoasă amintire din copilăria românească.
Cea mai frumoasă amintire din copilărie care îmi va rămâne mereu întipărită în minte este mirosul crinilor imperiali și zânei nopții din grădina bunicii mele.
12. Care sunt scriitorii care v-au marcat? Ce autori îndrăgiți?
Sunt mulți scriitori pe care îi îndrăgesc, cum ar fi: Mihai Eminescu, George Coșbuc, Ion Creangă, Marin Preda, Fjodor Mihajlovič Dostojevski, Alexandre Dumas, Neal Donald Walsch, Eckhart Tolle, Michael Newton, Lorna Byrne… și toți mi-au marcat sau influiențat într-o oarecare măsură pozitivă felul de a gândi, percepția despre viață sau viziunea.
13. Ce poveste a copilăriei vă însoțeste în viața de scriitor?
Împăratul Întunericului din coșmarurile mele este cel care m-a făcut să văd lumina de la capătul tunelului. Dacă nu aș fi cunoscut această entitate, mă tem că astăzi aș fi trăit în negura ignoranței.
14. Care sunt pasiunile care ocupă timpul din viața Gabrielei?
Nu sunt multe: să scriu, să citesc, să admir natura și oamenii și să ascult muzică.
Câte de folositor a fost articolul?
Apasă pe o stea pentru a selecta recenzia
Recenzia medie 5 / 5. Număr voturi: 1
Nici un vot! Fii primul care votează