Studiile zise de gen sunt o impostură intelectuală, care a înlocuit materii serioase în universități. Ideologia de gen e sexo-marxism, resentiment, perversitate și reducerea sau instrumentarea ideologică a studiilor umaniste: am obosit să explic asta.
Nu sunt pentru interdicții, nu consider că există studii tabu, iar universitățile n-au decât să se autodistrugă și să devină școli de activiști ai ideologiei stângiste, dacă asta vor. Câtă vreme funcționează pe banii statului, e totuși cam ipocrit să se plângă că statul reglementează diverse chestii.
De pildă, nu sunt permise discipline care ar studia teze rasiste (superioritatea intelectuală a membrilor unei rase sau a alteia, de pildă). La fel, se pot interzice conținuturi considerate nocive care, dincolo de orice adevăr științific, le explică tinerilor că, dacă așa vor, bărbații sunt femei sau te miri ce altceva.
De asemenea, statul reglementează materii și aprobă linii de studiu. Când ai redus latina la o oră pe săptămână în clasa a VIII-a, ai decis practic dispariția latinei din învățământul secundar, cu repercusiuni în cel universitar.
Școala nu e independentă de nimic (socialiștii ar trebui să fie primii care să știe asta, că tot ne predică ei dominația socialului), ci e teren perpetuu de luptă politică și intelectuală (sau ideologică, în termenii stângii).
Acum: eu aș vrea numai școli private, libere să predea ce doresc, fără nicio reglementare statală, ale căror diplome să valoreze exact atât cât valorează tinerii care le posedă.
Mi-ar plăcea mult să predau într-un colegiu mic și selectiv, axat pe studiul marilor cărți, dar el nu există în România, fiindcă nu avem o clasă de mijloc suficient de bogată și de rafinată ca să susțină așa ceva.
Cum însă predau într-o mare universitate, îmi văd de treaba mea: filologia medievală și studiul câtorva mari autori din secolele VI-XVII.
Nu îmi mai fac mari iluzii privind mersul lumii: mențin doar aprinsă candela vechiului tip de erudiție, în caz că mai vrea cineva să-și ia lumina de aici.
Adrian Papahagi
