Prietene drag,
Mințile noastre sunt îngropate, zilnic, sub o avalanșă de informații derizorii, vulgare și irelevante. Deschizi orice aplicație social-media și o mulțime de trompete îți invadează intimitatea. Clovnii se dau în stambă și-ți solicită atenția. Toți au ceva de comentat, spunând oricând, orice, despre oricine.
Ne certăm pentru opțiuni exprimate vehement despre politică, medicină sau religie. Nimeni nu-și recunoaște limitele, incompetența sau inadecvarea.
Brusc, liniștea unui suflet rănit s-a pierdut. Ești agitat și nu știi de ce. Orice cugetare sobră e ridiculizată. Orice argument disciplinat e întrerupt. Orice gând înalt e înjosit. Orice reflecție adâncă e persiflată. Orice act contemplativ ajunge să fie înecat de banalitate, prostie și zgomot.
În acest lac de minciuni și orduri, te simți ciudat, pierdut, debusolat, fără modele și fără repere. Nu mai vezi cerul, nu mai simți razele blânde ale soarelui, nu mai auzi păsările și freamătul naturii.
Abia atunci îți amintești de paradisul pierdut: biblioteca. Aroma cernelurilor acide turnate pe vechile pagini ale unor tomuri îndrăgite. Coperți groase, arome de iarbă, cotoare descusute, stropi de cafea, cărți luminoase și voluminoase, parfum de vanilie, copilării regăsite. Adulmeci, parcă, o lume nouă, infinită-n dimensiuni și fascinantă prin intrigi sau deznodământ.
Revelația, însă, e alta: chiar viața ta e o carte și un testament. Fiecare zi trebuie gravată-n posteritatea istoriei cu migala caligrafului îndrăgostit de slove, cuvinte și sensuri.
Folosește-ți, prietene drag, toată puterea imaginației și îndrăznește la apus de soare să-ți pui povestea pe hârtie.
Circul lumii își va consuma singur notele de penibil, absurd sau ridicol. Tu notează-ți reflecțiile, recunoaște-ți înfrângerile, dar, mai ales, celebrează-ți reușitele.
Sunt oameni care au plecat din viața ta, poate chiar pentru totdeauna. Urează-le drum bun. Nu uita că ai noi prieteni care abia așteaptă să te revadă.
Scrie-ți, așadar, gândurile într-un jurnal. Oare cum te vei reciti pe tine însuți peste zece ani? Vei fi mulțumit, bucuros, fericit? Ce cunoștințe, simțiri, descoperiri, trăiri, iubiri și experiențe ai dori să mai adaugi? Ce spleen baudelairian ori surplus bacovian ți-ai dori să elimini din prozaicul vieții cotidiene?
O lună de toamnă se sfârșește, o lună de iarnă stă să înceapă. Timpul reculegerii a sosit. Adună-ți gândurile prin scris și fă din memoria conștiinței tale un hambar îndestulat. Alege-ți prietenii potriviți.
Suntem, aici pentru tine, la Clubul Marilor Cărți.
Fii eroul poveștii tale și pregătește-te să ne arăți, cândva, un crâmpei din viața ta.
Cu prețuire,
Mihai Neamțu
PS: Dacă te ispitește acest proiect de jurnal, ți-ar putea fi folositoare aceste întrebări descuietoare.
