C. S. Lewis afirma următoarele: “dacă observăm că avem în noi o dorință care nu poate fi satisfăcută în această lume, cea mai probabilă explicație este că am fost făcuți pentru o altă lume.”
Care este lumea pentru care am fost făcuți? Cartea lui Mihai Neamțu arată că nu am fost creați doar pentru aici și acum, că există în noi ceva mai adânc decât noi înșine. Cartea Isus la Niceea arată că această nevoie metafizică nu poate fi satisfăcută de nimic în lumea aceasta, decât de o realitate transcententală.
Volumul Iisus la Niceea este o pledoarie pentru Isus, o carte care răspunde la întrebarea fundamentală adresată de Isus ucenicilor: “cine ziceți voi că sunt eu?” Totodată, Iisus la Niceea este o carte de soteriologie care afirmă că mântuirea vine prin Isus Hristos. Expunerea erudită a teologiei Sinodului de la Niceea este încadrată în trei teme principale: arianismul, ateismul și nihilismul.
Meritul principal al cărții, dincolo de incursiunea istorică în creștinismul antichității târzii, este acela de a arăta că logosul, așa cum era văzut de Părinți Bisericii, este relevant pentru omul contemporan.
Omul contemporan trebuie să navigheze realitatea noului ateism promovat de “cei patru călăreți ai ateismului” și anume: Daniel Dennett, Sam Harris, Christopher Hitchens și Richard Dawkins. Fenomenul secularizării a adus un nou set de valori pentru omul contemporan, care și-a creat un univers în care este mulțumit cu viața pe care o duce, are confortul dorit, este fericit cu familia și cariera pe care o are și, mai mult, găsește sens și un scop în această viață.
Este ceea ce filozoful Charles Taylor numea cadrul imanent, adică o lume care poate fi explicată doar prin ea însăși de realitatea materială, fără nicio referință la transcendent, care există în afara ei.
În această carte Mihai Neamțu arată că împlinirea sensului vieții în afara lui Dumnezeu este o iluzie. Prima parte a cărții reprezintă un demers apologetic al rațiunii de a crede, accentuând natura divină a lui Isus, care are în substrat (deși nu sunt enunțate explicit) două argumente: argumentul ontologic (Dumnezeu este cea mai mare ființă care poate fi concepută) dezvoltat de Anselm de Canterbury și Descartes și argumentul cosmologic (Dumnezeu este singura cauză necauzată) dezvoltat de Aristotel și reformulat de Toma de Aquino.
Omul contemporan nu crede în Dumnezeu, crede în valori europene. Care sunt aceste valori și de unde vin ele? Istoricul Tom Holland în cartea sa, Dominion, arată că aceste valori care stau la temelia Europei nu au apărut după iluminismul francez, ci au de fapt rădăcini creștine.
Inclusiv ideea de secularizare este posibilă tot datorită creștinismului. Iisus la Niceea arată că Europa s-a născut la Niceea, așa cum amintea Constantin Noica, rezolvând conceptul de Unu al filozofilor neo-platonici precum Plotin.
Creștinismul era o religie interzisă în primele secole, iar în timpul persecuției lui Dioclețian, creștinii au fost torturați și omorâți. Abia în 313, odată cu Edictul de la Milano, creștinii au fost tolerați si au obținut anumite drepturi. În această perioadă a luat amploare erezia ariană, iar împaratul Constantin cel Mare dorea să păstreze unitatea în Imperiul Roman și să rezolve această problemă, convocând astfel primul conciliu ecumenic din lume la Niceea – au fost invitați 1800 de episcopi, dar au participat doar 318, majoritatea din est.
Mulți episcopi prezenți purtau încă semnele persecuției din timpul lui Dioclețian (un episcop avea un ochi scos, altul avea mâinile paralizate).
Preotul Arie susținea că, din moment ce Isus este Fiul lui Dumnezeu, a fost o vreme cand Isus nu a existat, subminând astfel divinitatea lui Isus. De partea cealaltă erau episcopii care susțineau doctrina tradițională, în frunte cu Alexandru din Alexandria și tânărul Atanasie, faptul că Isus era co-etern, consubstanțial (homoousios) cu Dumnezeu, iar Atanasie susținea ulterior cele trei ipostasuri ale Dumnezeirii.
Niceea reprezintă un punct de cotitură în istoria Europei. La Niceea apare prima mărturisire de credință, fiind formulate dogmele bisericești, se stabilește data Paștelui și apar primele canoane bisericești (a nu se confunda cu canonul scripturii).
Iisus la Niceea este o pledoarie pentru un Isus care unește. Conciliile ecumenice din secolele patru și cinci sunt larg acceptate de neoprotestanți, catolici și ortodocși deopotrivă, iar Niceea stă la baza tuturor prin crezul pe care îl recităm și astăzi. Astfel, creștinismul nu este o realitate care trebuie trăită doar în forul interior, ci acesta trebuie mărturisit în forul exterior, al cetății. Prin această carte, Mihai Neamțu aduce discursul creștin din biserică în agora, în cetate.
Mihai Neamțu pledează nu doar pentru un Isus personal, ci și pentru un Isus pantocrator, nu doar pentru un Isus istoric, ci și pentru un Isus divin, nu doar pentru un Isus logos, ci și pentru Isus rhema. Dacă pentru Gabriel Liiceanu mântuirea se obține prin cultură și cunoaștere, pentru Mihai Neamțu mântuirea este posibilă prin Isus.
Isus la Niceea este o carte de filozofie morală și onto-teologie. Ea arată că binele, frumosul și adevărul nu sunt lucruri care pot fi măsurate prin metode empirice, ci sunt revelate în Isus.
Samuel Marușca
Câte de folositor a fost articolul?
Apasă pe o stea pentru a selecta recenzia
Recenzia medie 5 / 5. Număr voturi: 5
Nici un vot! Fii primul care votează