În anul 1875, scriitorul american Mark Twain i-a scris o scrisoare fiicei sale, Susie, pe când aceasta avea doar 3 ani. A semnat-o „Moș Crăciun” și i-a lăsat-o pe pat în dimineața zilei de Crăciun:
«Draga mea Susie Clemens,
Am primit și am citit toate scrisorile pe care mi le-ați trimis tu și surioara ta … Nu mi-e greu deloc să înțeleg semnele fantasmagorice pe care le mâzgăliți pe hârtie tu și micuța. Dar mi-au dat bătaie de cap misivele dictate mamei și doicilor, căci sunt străin și nu prea mă pricep să citesc în englezește. O să vezi că n-am greșit în ce privește dorințele pe care mi le-ați împărtășit în scrisori și tu, și micuța – doar am coborât pe hornul casei voastre la miezul nopții, când dormeați, v-am lăsat darurile cu mâna mea și v-am sărutat și pe amândouă… Dar … mi-ați mai cerut … două mărunțișuri pe care n-am putut să vi le aduc, stocul fiind epuizat…
În scrisoarea de la mama voastră erau câteva cuvinte în care am deslușit „un cufăr plin cu haine de păpușă”. E bine? În dimineața asta, pe la ora nouă o să trec pe la voi, la ușa de la bucătărie, să mă interesez. Dar să nu cumva să văd pe cineva acolo și nu pot să vorbesc cu nimeni în afară de voi. Când o să sune la ușa din bucătărie, George trebuie să vină să deschidă legat la ochi. […] Apoi trebuie să urci în camera copiilor, să te așezi pe un scaun sau în patul doicii și să-ți pui urechea la țeava vorbitoare care duce la bucătărie și, când o să fluier prin ea, să-mi răspunzi: Bine ai venit, Moș Crăciun! Apoi o să te întreb dacă ai cerut un cufăr. Dacă o să zici că da, o să te întreb ce culoare ai vrea să fie… și tu trebuie să-mi răspunzi în cel mai mic amănunt, povestindu-mi ce să fie în el. Iar când eu o să zic: La revedere și un Crăciun fericit micuța mea Susy Clemens, tu să-mi spui: La revedere, bătrâne și bunule Moș Crăciun! Mulțumesc foarte mult. Apoi, trebuie să cobori în bibliotecă și să-l pui pe George să închidă toate ușile care dau în holul principal și toată lumea trebuie să stea nemișcată o vreme. Eu o să mă duc în lună să iau ce mi-ai cerut și în câteva clipe o să cobor pe hornul de la șemineul din salon, în caz că-ți dorești un cufăr, fiindcă n-aș putea să-l strecor pe hornul de la camera copiilor… Dacă las cumva urme de zăpadă, să-i zici lui George să curețe și s-o azvârle în foc, că n-am timp de așa ceva. […] Dacă rămâne vreo pată de la încălțările mele pe marmură, să nu care cumva s-o șteargă…. S-o lase acolo în amintirea vizitei mele. Și, când o să te uiți la ea sau o s-o arăți cuiva, o să-ți aducă aminte că trebuie să fii fetiță cuminte. Altfel, ce o să spui, scumpa mea, când o să te porți urât și cineva o să arate spre semnul pe care l-a lăsat pe pardoseală cizma bătrânului și bunului tău Moș Crăciun?
Pe curând, până când cobor în lume și sun la ușa de la bucătărie!
Al vostru, cu drag, Moș Crăciun,
căruia oamenii îi spun câteodată Omul din Lună»
(Fragment din Scrisoare către Moș Crăciun, de Mark Twain, din volumul Crăciunul în cele mai frumoase povestiri, editura Nemira, 2017, p. 49-51)
