Mi-aș dori ca milioane de copii din România să se trezească în fiecare dimineață pasionați de cunoaștere, studiu și inovație.
Să primească harul însoțirii spre continentele neexplorate ale bibliotecii universale și să descopere, zilnic, calote fluide din universul literaturii, al filozofiei, al istoriei ori al științelor exacte.
Prins între plăcerea analizei sistematice a universului înconjurător (Aristotel) și elanul către mister, eros și transcendență (Platon), spiritul european a traversat secolele cu ajutorul celor două aripi: rațiunea și credința.
De ce să le punem într-o sterilă, fadă și contraproductivă antiteză?
Educația nu înseamnă nimic dacă pedagogul nu stimulează combustia minții și dacă nu aprinde setea de adevăr, șlefuind cel mai de preț instrument primit cadou din partea bunului Dumnezeu: inteligența.
Numai folosind în anii tinereții puterea întrebării și disciplina studiului, poporul se va ridica din sărăcie și va omagia, cu deplină umilință conservatoare, aptitudinile și talanții înaintașilor.
România a pierdut deja prea multe genii, spirite înalte și suflete mari pentru a mai rezista unui secol de barbarie. E timpul întoarcerii la obârșie, la clasici și la rădăcina splendidei noastre culturi europene.
