Creștinismul e vestea bună adusă omului căzut, trist și nemângâiat; minții neliniștite și însetate de sens; inimii rănite de iubiri deșarte; fiului risipitor, sătul de roșcove mâncate într-o țară străină și îndepărtată.
Creștinismul e mai ales pentru omul străpuns zilnic de sentimentul nevredniciei; pentru sufletul mort care tânjește după înviere; pentru copiii care se odihnesc întru bucuriile simple ale vieții; pentru păcătoșii care au căzut în mod repetat în neascultare, mizerie, urât și obnubilare; creștinismul e pentru cei care lăcrimează în ascuns.
Creștinismul nu-i pentru oamenii perfecți, arțăgoși ori autosuficienți, pentru moraliștii superiori sau raționaliștii blindați în propria lor faimă, știință de carte, stimă de sine, potență financiară sau frumusețe exterioară.
Creștinismul este promisiunea unei vieți transformate pentru toți cei care știu că libertatea este un har nemeritat, la fel ca fericirea.
Mihai Neamțu
