Dă-mi voie să îți prezint două tablouri.
Tabloul durerii
Este „prima zi a săptămânii”.
În urmă cu două zile, Isus a murit și a fost îngropat. Maria plângea la poalele crucii, privind cum Isus duce la îndeplinire planul Tatălui.
Azi, Maria vede piatra răsturnată și, lipsită de speranță se duce în grădină. Credea că Domnul ei a fost dus de-acolo.
„– Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?” (Ioan 20:15, NTR)
Mi-o imaginez pe Maria, stând pe o piatră, cu privirea încețoșată de durere, încercând totuși să își stăpânească plânsul pentru a-i putea răspunde Grădinarului:
„– Domnule, dacă Tu L‑ai luat, spune‑mi unde L‑ai pus, și eu Îl voi lua!” (Ioan 20:15b, NTR)
Maria nu avea puterea să își ridice privirea. Era cuprinsă de tristețe.
Tabloul speranței
„Isus i-a zis: – Maria!
Ea s‑a întors și I‑a zis în ebraică:
– Rabuni! “ (Ioan 20:16, NTR)
Grădinarul știa numele Mariei.
Atunci, Maria a înțeles cine era, de fapt, acest Grădinar. Maria a înțeles totul și a știut că Grădinarul era chiar Isus, Domnul ei. Era singurul cuvânt de care avea nevoie pentru a-și schimba tristețea în bucurie.
Maria avea nevoie să își audă numele. Maria avea nevoie de o întâlnire personală cu Isus Cel Înviat pentru a crede minunea și pentru a căpăta speranță. Maria avea nevoie de un dialog cu ‘Grădinarul’ pentru a înțelege taina mormântului gol.
Uite o veste bună: Grădinarul care a strigat-o pe Maria știe și numele tău și te poate striga și pe tine. Tot ce trebuie să faci este să-L asculți.
Isus știe numele tău.
El te strigă atunci când crezi că totul s-a sfârșit, atunci când totul pare că te apasă, atunci când nu mai vezi vreo urmă de speranță. Grădinarul te strigă printre suspine și printre lacrimi.
Atunci când îți auzi numele, El îți schimbă traiectoria vieții. Îți ridică privirea, care stă ațintită spre cruce, spre locul durerii tale cele mai adânci și îți arată mormântul gol și piatra răsturnată, speranța zilei de azi, semnul victoriei.
Tu vezi judecata, dar El îți arată a cui este victoria. Tu vezi sutașul și Sinedriul, dar El îți arată perdeaua ruptă, semnul apropierii. Tu vezi doar cuiele, dar El îți arată fâșiile de pânză. Tu vezi spinii, dar El îți arată coroana. Tu nu vezi nimic în întuneric, dar El îți arată Cerul.
Când Grădinarul te strigă pe nume, primești putere să-ți ștergi lacrimile, iar inima ți se umple de speranță.
Când Grădinarul te strigă pe nume, viața ta capătă sens, durerea se transformă în bucurie și deznădejdea în speranță.
Când Gradinarul te strigă pe nume, îți dai seama că, de fapt, Grădinarul este Stăpânul Universului.
Atunci, nu vei mai vedea că mormântul este gol pentru că cineva L-a dus de-acolo pe Domnul tău, ci vei vedea că mormântul este gol datorită faptului că Domnul tău a biruit moartea și trăiește.
Tot ce trebuie să faci este să accepți. Să vrei să Îl auzi. Să crezi.
Tu ce tablou alegi sa privești?
De ce să-L cauți printre cei morți pe Cel Viu? Ridică-ți ochii, întâlnește-ți privirea cu cea a Gradinarului și-atunci îl vei cunoaște pe Isus.
Crucea să te învețe lecția smereniei, spinii să îți amintească de dragostea Lui jertfitoare, cuiele să îți aducă aminte că El a purtat cândva și durerea cu care tu te confrunți acum, iar piatra răsturnată să te umple de speranța care transcende moartea.
Ascultă șoapta Lui.
Când nu mai înțelegi nimic, când totul pare ca se prăbușește asupra ta, lasă la cruce povara și du-te la mormânt. Așteaptă-L acolo și nu uita: Grădinarul știe și numele tău.
Isus e viu!
Câte de folositor a fost articolul?
Apasă pe o stea pentru a selecta recenzia
Recenzia medie 5 / 5. Număr voturi: 16
Nici un vot! Fii primul care votează