Ai multe de învăţat de la un om căzut, dar care încearcă să se ridice, decât de la om care se crede imaculat, ireproșabil, fără pată. Creștinul e un păcătos ca oricare altul. Atâta doar că atunci când se uită-n oglindă și-și vede neajunsurile nu sparge oglinda, ci încearcă să se curăţească. Păcate avem cu toţii, dar nu trebuie să ne și mândrim cu ele.
Iustin Popovici: „Oamenii L-au condamnat pe Dumnezeu la moarte, Dumnezeu însă, prin învierea Lui, îi „condamnă” pe oameni la nemurire, în locul loviturilor pe care I le-au dat oamenii, El îi îmbrăţișează; în locul ocărilor, El le împărtășește binecuvântări; în locul morţii, El le dă nemurirea.
Nicicând oamenii n-au arătat ură faţă de Dumnezeu ca atunci când L-au răstignit, și niciodată Dumnezeu n-a arătat iubire faţă de oameni ca atunci când a înviat. Oamenii au vrut să-L facă pe Dumnezeu muritor, El însă, prin învierea Lui, i-a făcut pe oameni nemuritori.”
Domnul este răstignit pe lemnul Crucii, la marginea Ierusalimului. Dezbrăcat, scuipat, rănit și torturat, Iisus se face tuturor toate. Niciun abandon, nicio insultă, nicio suferinţă nu-i mai este străină Fiului lui Dumnezeu. El e Calea, lovită cu pietre de cei rătăciţi. El e Adevărul, crucificat prin minciună. El e Viaţa infinită, ucisă pentru treizeci arginţi.
Iisus răspunde batjocoritorilor cu demnitate și iubire. Cuvântul este faptă și fapta e Cuvânt. Mirul Hristosului devine balsam vindecător pentru cei părăsiţi, răniţi, nedreptăţiţi, ferecaţi în cătușe de fier.
Harul vizitează chiar și oamenii nevrednici, dar onești: tâlharul de pe Cruce este unul dintre cei întorși la Tatăl precum fiul risipitor. Când ești cu Hristos, trebuie să te aștepţi la reacţia josnică a lumii: pamfletul, batjocura, scuipatul, marginalizarea. Moartea, însă, n-are ultimul cuvânt.
Fiecare-și duce Crucea propriilor alegeri. În ceea ce mă privește, simt vechea zbatere între vocaţia monahală și gândul reîntoarcerii în lume. Pot îngropa, oare, afectele vechiului Adam? Mă pot despărţi de plăcerile vieţii urbane, de la vanităţile culturale, pasiunile politice sau nevoia recunoașterii sociale până la taifasul cu prietenii?
Am crezut, ani la rândul, că pot dribla, că pot fenta sau că pot para verdictul implacabil al vieţii: îmbătrânirea. Mă declar învins. Cuvintele meșteșugite nu te ajută decât să ambalezi neputinţa. Amânarea deciziei este și, ea, o decizie.
