Despre potențial

Cine ai putea fi dacă ai fi tot ceea ce ai putea să fii?

Orice om preocupat de propria devenire și de tema sensului, ajunge la tema potențialului. Odată ajuns la o preocupare vie legată de potențialul propriu, devine negreșit un căutător și va ajunge și la izvoarele omenirii care oferă indicii despre parcurgerea acestei aventuri esențiale. Un astfel de izvor sunt textele vechi, care ne conduc spre ceea ce este mai profund în om. Avem cu siguranță în față o temă complexă din cele mai fascinante care a preocupat toate domeniile care au abordat omul și cunoașterea, care ne interpelează pe fiecare dintre noi.

Legat de tema aleasă, am găsit un fascinant capitol în deja foarte cunoscutul volum Dincolo de ordine (continuarea celor 12 reguli), al lui Jordan Peterson. O carte densă care merită a fi parcursă, care edifică și deschide spre numeroase alte orizonturi de lectură. În capitolul Imaginează-ți cine ai putea fi și țintește neclintit în direcția aceea (regula II) vorbește despre potențial, haos și ordine pornind la mituri, simboluri și istorii străvechi, care stau la baza culturii noastre, cu semnificație puternică pentru realitățile omului lumii de azi prin valoarea lor multidimensională.

Poveștile, spune Peterson, sunt scutul omului prin care își structurează percepțiile și acțiunile fără de care existența ar fi un haos copleșitor. Fără aceste forme dramatice și literare nu ne-am putea descoperi, dată fiind alcătuirea noastră de creatură în care se îmbină deopotrivă natura și cultura. Aceste relatări fundamentale ale umanității, spune Peterson, sunt cele care ne ajută să înțelegem ce este valoros, ce ar trebui să ne propunem, ceea ce am putea fi. Ce este potențialul ? Peterson face adesea în text referire la alchimie, la materia prima, elementul primar pe care-l avem în față când ne confruntăm cu viitorul, inclusiv cu sinele nostru viitor. Acest potențial al omului pentru Peterson este parte a forței eterne a lumii care înfruntă haosul, pentru a-l transforma în ordine productivă.

Nu ești doar ceva care este. Ești ceva care devine – și amploarea potențială a acelei deveniri îți depășește, și ea, înțelegerea. Eu cred că orice om simte că are un potențial mai mare decât și-a permis până acum să se realizeze.

Nu există nimic mai important decât să înveți, a te strădui ca în circumstanțe dificile și frustrante, să joci corect. Ce definește un căutător? Căutătorul este cel care ia acest sentiment al semnificației mai în serios decât orice altceva. Participă la jocul pe care îl joacă toți ceilalți, dar în același timp este angajat în ceva de ordin superior: urmărește ceea ce are o semnificație esențială. Drumul vieții noastre este presărat cu lucruri care ne atrag atenția fără să putem controla și nici înțelege, ceea ce ne poate face să ne gândim la o formă de pronie sau la un sens care ne scapă.

Fenomenele care ne captivează sunt ca niște lămpi de-a lungul unei cărări întunecate : sunt parte a proceselor inconștiente dedicate integrării și continuării dezvoltării spiritelor noastre și creșterii noastre psihice. Nu tu alegi ce te interesează, ci invers. E o călătorie primejdioasă, dar totodată este aventura vieților noastre. Toate astea fac parte din potențialul lumii, care te cheamă în Existență, schimbându-te pentru totdeauna- în bine sau în rău- în funcție de parcursul pe care îl alegi.

În devenirea fiecărui om se regăsesc la nivel abstract elemente sau simboluri constitutive ale acestor mari povești ale omenirii. Eroul reprezintă cea mai importantă dintre marile forțe care alcătuiesc psihicul uman. Ca să formulăm altfel, eroul este principiul întruchipat al acțiunii și percepției care trebuie să domine asupra tuturor elementelor psihologice primordiale, numite poftă trupească, furie, foame, sete, groază și bucurie. Pentru ca haosul să fie ținut la distanță, acest principiu eroic trebuie privit ca fiind cel mai important dintre toate lucrurile care pot organiza și motiva omenirea.

Peterson face o fascinantă lectură la vol. II din Harry Potter, Camera secretelor, cu referire și la vechea maximă alchimică, in sterquilinis invenitur (în murdărie va fi găsit). În subteran, prin conductele din jurul fundației clădirii Hogwarts, se mișcă neîncetat un bazilisc, un șarpe gigant a cărui privire paraliza pe cei priviți. Această trecere necesară a eroului prin conducta de canalizare înseamnă la nivel principial că lucrul de care ai nevoie cel mai mult va fi găsit acolo unde dorești cel mai puțin să te uiți. Șarpele simbolizează haosul, pericolul, necunoscutul, dar și cel mai vechi dușman al omenirii. Însă într-o formă mai abstractă, mai spirituală a haosului, acesta este răul produs din interior, adică de către om, ca prădător, prin caracterul viclean, răzbunător, prin înșelăciunea subiectivă.

Distrugerea răului se manifestă prin viață virtuoasă, prin Adevăr, deși pericolul  morții rămâne real, puterile omului nefiind de ajuns. În acest punct al luptei este nevoie de ajutor supra-natural, pheonix-ul din Harry Potter care intervine este personajul care poate muri și renaște veșnic. De-a lungul epocilor, pasărea pheonix a fost un simbol al lui Hristos. Ideea cu care rămânem este că răul prădător poate fi învins doar de sufletul dispus să sufere, să moară și să renască, cel care se va descotorosi de percepțiile și obiceiurile perimate, încât să poată trăi mai departe, învățând din acest proces de moarte și renaștere, predând și altora această învățătură.

Sfârșitul acestui capitol este un prețios, încântător ghid care ne oferă principii de comportare pentru a parcurge corect calea transformatoare spre acea țintă precisă, spre cea mai înaltă valoare pe care o putem concepe.

 Aspiră la ceva. Alege-ți cea mai bună țintă pe care o poți conceptualiza în prezent. Îndreaptă-te cu pași nesiguri spre ea. De-a lungul drumului, observă-ți erorile și concepțiile greșite, confuntă-le și corectează-le. Lămurește-ți situația. Trecut, prezent, viitor, toate sunt importante. Ai pornit într-o aventură, așa că e mai bine ca harta ta să fie exactă.

Confruntă-te voluntar cu ceea ce-ți stă în cale. Acestă cale este cărarea vieții, cărarea plină de sens a vieții, cărarea dreaptă și îngustă care constituie însăși granița dintre ordine și haos, iar traversarea acesteia le aduce în echilibru.

Țintește către ceva profund, nobil și elevat. Dacă poți găsi o cărare mai bună de-a lungul drumului, după ce ai început să înaintezi, atunci schimbă-ți traseul. Cu voință și noroc, vei fi eroul acelei povești, vizitatorul disciplinat, transformatorul creativ și binefacătorul familiei tale și al societății în general.

Oana Calen