În loc să citească, să-și cultive sufletul, să-și urmeze vocația, să-și slujească profesia ori să devină niște părinți responsabili, există astăzi tineri fără busolă care preferă agenda radicală a revoluției permanente, îmbrățișând noile trenduri sociale sau alimentând ideologic ultimul foc de paie.
Studenți și elevi simpatici, vii, creativi și frumoși la înfățișare sfârșesc prin a pierde libertatea și chiar prin a sacrifica totul pe altarul egalității, al progresului și al justiției sociale. Insul rănit de necazurile vieții va accepta narațiunea marxistă, feministă, antirasistă și ecologistă a oricărui ONG secularist sau globalist. De ce? Pentru a căpăta și el, omul scufundat în anonimat, o minimă semnificație.
Accepți, așadar, servitutea voluntară pentru a recăpăta stima de sine pierdută la examenul de Bacalaureat sau după cel dintâi job interview. Renunți la calmul gândirii și rigoarea analizei intelectuale pentru a rostogoli meme, sloganuri, enunțuri de tip graffiti și orice himeră sau iluzie a societății perfecte. Revoluționarul e idiotul util al unor păpușari care urăsc tradiția, detestă vechile modele, iubesc anarhia și ațâtă cum pot dezordinea mondială.
Propagandiștii Stângii radicale au înrolat milioane de tineri idealiști într‑o luptă imaginară cu nedreptățile istorice, hegemonia occidentală, imperialismul american sau inegalitățile economice ale capitalismului.
Cum s-a ajuns aici? Simplu: școala a fost deturnată ideologic și educatorii nu le mai vorbesc elevilor despre eroii credinței, despre geniile nemuritoare ale științei sau despre marii pionieri și exploratori ai geografiei.
Sufletele moarte ale activiștilor sunt insensibile la taina credinței, limbajul poeziei, frumusețea artei, gramatica inconștientului, dinamic antreprenorială, rostul familiei, principiile negocierii, logica economică sau poruncile unei filozofii stoice de viață armonioasă.
E atât de ușor să eșuezi în plan personal, devenind apoi ultrașul războaielor culturale care, de fapt, îți adâncesc incultura, prostia și frustrarea…
