Citesc cu mare interes articolul domnului Mircea Toplean despre impactul tehnologiei informatice asupra copiilor, din care citez:
„principalele efecte negative ale utilizării tehnologiei (informatice) de către copii:
– memoria e substimulată, devenind, deci, mai slabă;
– gândirea e mai puțin provocată, rămânând rudimentară;
– atenția și concentrarea sunt atacate direct, iar aici copiii au cel mai mult de suferit (prefrontalul, responsabil cu atenția, concentrarea și coordonarea, dezvoltându-se ultimul);
– corpul are și el de suferit – de la dezvoltarea insuficientă a musculaturii, trecând prin riscurile obezității și terminând cu rateuri ale percepției și o proastă/deficitară așezare în propriul corp (reglarea termică, coordonarea corpului, orientarea în spațiu etc);
– creativitatea scade (care are nevoie de un optim de stimulare, nu de o abundență la care abia reacționăm, asta în cazurile în care nu rămânem perplecși).”
Cu această ocazie îmi aduc aminte de ceea ce scriam în 2008 și am publicat apoi în volumul: Acasă. Școala de la Bunești. Oameni, cărți, case, 2017, cu titlul
ADNOTĂRI DIN FOAIA DE OBSERVAȚII A UNUI PACIENT GRAV BOLNAV: EDUCAȚIA NAȚIONALĂ
Deficiențe de cunoaștere și de formare intelectuală observabile la ultimele generații de studenți și la
tinerii angajați în activități publice:
• sărăcirea vocabularului și necunoașterea regulilor de gramatică și a formelor corecte
de exprimare în limba maternă chiar după obținerea bacalaureatului; deficiențe
echivalente sau mai grave în limbile străine.
• dificultăți în reproducerea unor informații sau în construirea unei argumentații.
• dificultăți în compunerea unei teme în scris; probleme de organizare a gândirii și de
succesiune a ideilor.
• necunoașterea literaturii europene (din antichitate până în prezent).
• necunoașterea filosofiei, istoriei, geografiei, a artelor și a sistemelor religioase din aria
de cultură europeană.
• neînțelegerea rostului învățării anumitor materii.
Consecințe de ordin cultural ale deficiențelor descrise mai sus:
• lipsa reperelor și a termenilor de comparație duce la declinul gândirii critice.
• resemnare față de tendințele de înregimentare și formalism.
• diminuarea rapidă a capacității de a se raporta la opere ale culturii europene (artă,
literatură, filosofie, religie, științe ale naturii).
• incapacitatea de a identifica valori patrimoniale de arhitectură și de artă, citate și
referințe culturale în texte contemporane.
• pierderea sentimentului apartenenței și prin urmare al identității.
• reproducerea mecanică a unor idei, expresii, cuvinte prefabricate.
Consecințe de ordin psihologic:
• incapacitatea de a se concentra asupra unei lecturi mai mult de treizeci de minute.
• incapacitatea de a memora și apoi de a reproduce din memorie.
• stare de nervozitate și tendință spre violență.
• apatie și lipsă de motivare.
• dispreț și agresivitate față de profesori.
• atitudine distructivă față de patrimoniul școlar.
• necinste; încercarea de a rezolva aporia între dezgustul pentru școală și aparenta valoare
socială a acesteia prin înșelăciune și corupție.
Petre Guran
