Rubrica „Rediviva” ianuarie 2023

aprilie 2, 2023

Strategii străvechi

(I) Foarte populare pe întreg mapamondul, de găsit în standurile de best-sellers din marile aeroporturi, dar și prin librăriile de mai strictă specialitate, producțiile clasicistului și expertului în științe militare de la Cornell University, Barry B. Strauss, au cucerit în ultimii ani și numeroși cititori de la noi, fiindcă mai multe titluri au apărut în sincron la importanteedituri autohtone. Cele mai recente, toate din anul 2022, sunt Războiul troian. O nouă istorie (trad. Lia Decei, Humanitas, 2022, 328 p.), Războiul lui Spartacus (trad. Dan Crăciun, Humanitas, 2022, 296 p.), Războiul care a creat Imperiul Roman. Antonius, Cleopatra și Octavian la Actium (trad. Ovidiu-Gheorghe Ruta, Polirom, 340 p.) respectiv Mari comandanți. Alexandru, Hannibal, Cezar și arta conducerii, ediția a II-a, trad. Paul Aneci, Polirom, 306 p.).

Un record local, desigur: nu cred să fie mulți alți erudiți cu patru volume, însumând peste 1200 de pagini, echivalate într-un an, de traducători diferiți! Care este secretul succesului aproape garantat al acestor apariții în cascadă? Stilul foarte lejer, aproape jurnalistic al autorului, care la el nu e semn de superficialitate, ci al excelentei cunoașteri a domeniului de referință. Apoi buna despuiere a textelor antice, grecești și latine, decupajul elementelor de senzațional fără a dăuna demonstrației științifice și concluziile ce duc la omologii cu bătaie în modernitate ba chiar, de multe ori, în contemporaneitatea imediată.

Afirmațiile lui contrariază în primă instanță, însă justificarea lor e puternică de cele mai multe ori, iar argumentația mlădioasă rămâne memorabilă: „Troia invită la război” fiindcă „era expusă pe sângeroasa falie unde se întâlneau două imperii”, „Grecii erau vikingii din epoca Bronzului”, „războiul troian este povestea unui trișor, Odiseu, și a unui supraviețuitor, Enea”, „istoria nu este făcută din pietre sau din cuvinte, ci din oameni”.

(II). Un imens ̶ la propriu și la figurat, calitativ și cantitativ deopotrivă ̶omagiu intelectual-artistic este monografia, aș zice definitivă, a distinsului cercetător și curator Alexandru Davidian, Marin Gherasim: trepte împotriva uitării, Editura Vellant, București, 2019, 440 p. Formatul impozant, grafica excepțională, comentariile în română și engleză descriu parcursul remarcabil prin pictura și eseistica românească propriu unui erou spiritual autentic: „înzestrările sale culturale, spiritul analitic, dorința de a comunica idei și sentimente în spațiul public și cu ajutorul cuvântului scris au dat naștere unor texte de atitudine și confesiune care i-au prelungit și împlinit pictura”.

Fiul preotului ortodox Oreste Gherasim din Rădăuți, cu studii de arte la Iași și București a dovedit și el, ca discipol și apoi magistru pentru alții, o răbdare paideică desprinsă „din învățăturile monahilor, careînțeleg și propăvăduiesc așteptarea, nădejdea și iubirea, asumate și împărtășite, printr-o discretă pedagogie, cu ceilalți”. Mărturisea plasticianul îndrăgostit de abside ca motiv central al creației sale: „în anii în care la noi bisericile erau dărâmate, eu le reconstruiam în chip simbolic”, iar pomelnicele credincioșilor păstrate cu reverență de tatăl său au constituit o altă coloană vertebrală a operelor lui referențiale.

Dorința cea mai puternică a omului îmbunătățit și atât de hăruit ce spera la o întâmpinare cu surâs a „marii treceri”, a fost ca sintaxa și morfologiile artei moderne pe care le stăpânea atât de complet să permită vehicularea sacrului într-o vreme culturală bântuită de haotic, grosier, frivol și nefiltrat, să ofere certitudini artistice și ideatice în fluiditatea unei societăți tot mai „lichide” și mai sărăcite de modele consistente: „prin imaginile pe care artistul le aduce în lume, este dator să reclădească mereu nădejdea, încrederea, pozitivitatea faptei ce construiește, apără, înalță, dă substanță și celorlalți”.

(III). Un florilegiu întemeietor de aleasă substanță este sapiențialul demers semnat de Rabinul american Chaim Stern, Pirkei Avot. Cuvintele de înțelepciune și învățăturile Părinților din tradiția iudaică, pref. Rabi David F. Lincoln, trad. Mihai Valentin Vladimirescu, Editura Herald București, 2022, 336 p. Se știe că Mișna este baza canonului talmudic și, implicit, codul oficial juridico-religios al iudaismului. După sec. al III-lea p. Chr. i-a fost adăugat tratatul de față, care nu dezvoltă chestiunile de drept, ci sintetizează gnomic formele de căutare a înțelepciunii și eticii practice, fiind de atunci inclus în toate cărțile de rugăciuni evreiești.

Noutatea acestei ediții bilingve apărute inițial în 1997 este dată de comentariile editorului, cu pasaje explicate din Talmud și Midraș și note de referințe. Iată două exemple remarcabile prin profunzime și complementaritate din primul Avot al cărții: „O lecție de umilință: Revelația lui Dumnezeu a avut loc pe Muntele Sinai deoarece este cel mai mic dintre munți”; „o lecție de universalitate: Tora a fost revelată în pustie deoarece pustia este un loc care nu aparține nimănui și prin urmare este un loc al tuturor. Tora aparține oricui vrea să o aibă”.

În ansamblu, avem în această admirabilă versiune românească datorată unui talentat traducător și versat universitar craiovean o imagine panoramică a gândirii iudaismului rabinic fariseic „în timp de se forma și dădea naștere iudaismului care a înflorit până la vremurile moderne, imagine ce rămâne fundamentală pentru înțelegerea iudaismului până în zilele noastre”.