Ludwig Wittgenstein (1889-1951), unul dintre filosofii de geniu din secolul XX, a avut un destin paradoxal: a renunțat la o mare avere, a participat ca voluntar la primul război mondial, s-a retras într-o cabană mult timp, a predat copiilor abecedarul, dar a predat și la Cambridge, trăind filosofia cu mare intensitate și cu o pasiune excepţională, rămânând totodată un mare singuratic.
Wittgenstein este autorul unei cărţi ce a lăsat urme adânci în gândirea contemporană, Tractatus Logico-Philosophicus (1921).
Iată doar câteva dintre gândurile lui:
- Limbajul este o parte a organismului nostru, nu mai puţin complicată decât acesta.
- Religia este adâncul liniştit al mării, care rămâne liniştit, oricât de înalte ar fi valurile.
- Munca în filosofie este propriu-zis o muncă asupra propriei fiinţe. Asupra modului cum vedem lucrurile.
- Logica nu e o teorie, ci o imagine reflectată a lumii.
Şi, desigur, celebra propoziţie din finalul Tractatus-ului:
