“La facultate a fost foarte greu primul semestru. N-aveam pantofi, mi se rupsese talpa, ningea afară și colegii mei rîdeau că uite, tu mergi fără tălpi, n-ai tălpi la pantofi.
Apa cu zăpada intrau, ciorapii erau uzi…
Dar dupa semestrul II am reușit să-mi rezolv problema.
Am avut note mari la toate obiectele, 9 și 10, și cine avea 9 și 10 primea o bursă, 150 de lei pe lună. 150 de lei? Vaaai, eram mare!
Mai cumpărăm câte o carte, nu mult, nu era o sumă mare pentru vremea respectivă, dar totuși îmi ajungea pentru cheltuielile astea curente.
Țin minte că mi se rupsese cămașa la guler, pe colo am mai cîrpit-o eu, dar la guler se vedea. Și unul îmi spune: „Domnule, du-te, vis a vis de facultate e un croitor, îi dai 25 de lei și-ți schimbă gulerul la cămașă.”
M-am dus, mi-a schimbat gulerul, dar frumos. Aveam cravată, guler nou.
În rest eram cu haina și cămașa era ruptă toată, că numai una aveam. În sfîrșit, mă dădeam și eu mare că mă mai întîlneam cu colegii. Cînd aveam gulerul ăla nou era cu totul altceva.”
