Mârlanul online: insidios, insinuant, insensibil. Obraznic la tastatură, bădăran în defilare. Tu admiți că ești păcătos, deși n-ai renunțat la ideal. El n-are idealuri, dar îți scoate-n față scăderile omenești. Tu vorbești despre marxism și posesia ideologică, el îți zice că ești gras.
Tu invoci Marile Cărți, el te face „tocilar”. Tu aperi familia (poate și pentru că înțelegi drama divorțului); japița n-are familie și râde prostește de cei care-și cresc singuri copiii.
Ți-e dor de strămoși, el fluieră din buldozer. Tu aduci o floare la mormânt, el tropăie în cimitir. Porți papion? Mârlanul își etalează maieul și scuipă semințe.
Tu aperi Dreapta conservatoare, el bârfește viața privată a lui Trump. Tu vorbești despre Constituție, ipochimenul îți comentează verigheta de pe deget (sau absența ei). Tu îl saluți cu „Hristos a înviat”, el știe să zică doar „mu*e”. Tu enunți un principiu, el recurge la atacul „ad hominem.”
Ăsta-i mitocanul cool, licheaua zeflemitoare, lepra specializată-n trolling. Canalie guralivă, ființă atotștiutoare, contabil al eșecului, voyeurist nesătul. E greu să nu disprețuiești o asemenea bestie, dar e mai bine s-o compătimești. Și s-o blochezi.
Mârlanul offline? Tipologia e vastă. E șmecherul care se crede domn, atunci când te minte-n față. E pasagerul care, într-un tren arhiplin ce străbate Valea Prahovei, adică într-un vagon sufocat de tineri nerăbdători, bătrâni obosiți, turiști blazați sau navetiști obligați să stea în picioare, decide să–și plaseze grăsimea dorsală pe două locuri.
Întrebat dacă are cumva două bilete pentru o singură călătorie, ipochimenul refuză să-ți prezinte dovada. De ce? Niciun alt pasager n-are dreptul să-l deranjeze, ci — vezi Doamne! — numai controlorul…
După o oră de mers către destinație, în vagonul supraaglomerat, pe culoarul unde nu poți arunca un ac din pricina bagajelor și a hainelor atârnate, apare și reprezentatul companiei de transport.
Mârlanul cu fundul mare se face pisicuț și admite că el, de fapt, n-are două bilete și nici măcar unul. Cere prompt, zâmbitor, un tichet valid pentru a călători și el legal pe ruta aleasă. Admonestat, mârlanul înfoiat nu primește lecții de la nimeni (deci nici de la mine).
Din nefericire, unii „șmecheri” aleg să practice fenta de față chiar și cu nevasta sau copiii. Mârlanii (obsedați de avantaje nemeritate) au inundat spațiul public, administrațiile centrale sau locale, dar și ministerele, agențiile sau organizațiile politice.
Sunt toți acei indivizi care se pensionează la 42 ani, asta după ce-au tocat numai frunze la câini într-un obscur birou milițienesc. Boala lor? Parazitismul. Slăbiciunea fatală? Misecuvenismul. Confruntat cu enormitatea micimii lui sufletești, șmecherul recurge la formula: „e imoral, dar legal.”
