Câteva mici observații despre politețuri care încep să fie uitate:
1. Salutul „bună” trebuie evitat. Nu e greu de rostit, corect și politicos, „bună ziua„. Între amici, treacă, meargă un „bună„, dar în niciun caz nu așa se salută un profesor, un viitor angajator, o persoană în vârstă etc. Între prieteni, e preferabil „salut” sau „servus” în Ardeal (nu „serus”) etc. în loc de „bună„.
2. „Bună ziua” este formulă orală de salut, nu formulă de adresare în scris. În scris, începem astfel: „Stimate domnule Ionescu/stimată doamnă Ionescu”, sau „Dragă Ion” etc.
3. Dacă persoana căreia i ne adresăm formal în scris are un titlu, folosim titlul în loc de nume: „Stimate domnule Ministru/Profesor/Doctor”. Conferențiar sau șef de lucrări nu e titlu, ci grad didactic, deci nu se folosește niciodată în adresare. Așadar, nu „Stimate domnule Conferențiar”, ci „Stimate domnule Profesor” – de la profesorul de gimnaziu până la profesorul universitar.
4. Când ne adresăm cuiva, folosim un singur atribut după „domnule/doamnă”: „stimate domnule Ionescu”/”stimate domnule Doctor”, nu „stimate domnule Doctor Ionescu” sau „stimate domnule Dan Ionescu”. Mereu „doamnă/domnule Ionescu”, nu „doamnă Ana/domnule Ion”.
5. În niciun caz nu folosim în scris forme colocviale, precum „Dom’ Profesor”.
6. Nu tutuim spontan persoane necunoscute. Ca regulă generală, tutuim doar dacă suntem invitați de persoana care are căderea să o facă. Tutuiala nu poate fi propusă de bărbați femeilor (decât în cazul unei importante diferențe de prestigiu, vârstă sau funcție), de tineri bătrânilor, de subalterni șefilor, ci doar invers, de sus în jos.
7. Întinde mâna persoana cu funcție socială superioară: femeile bărbaților, șefii subalternilor, cei mai vârstnici celor mai tineri. Mâna trebuie să fie curată, uscată și, preferabil, caldă. Dacă ai mâna umedă sau murdară, nu o oferi, ci te scuzi. Doar femeile pot întinde mâna înmănușată. Stângerea de mână este scurtă: nu se capturează mâna interlocutorului. Nu se zdrobește, nu se scutură energic mâna celuilalt, dar nici nu se oferă o mână leșinată.
8. Când o femeie intră într-o încăpere, bărbații se ridică în picioare. Femeile nu se ridică decât dacă persoana care intră este extrem de importantă (rege, episcop etc.), sau dacă o sală întreagă se ridică să omagieze o personalitate.
9. Când un bărbat deschide ușa unei femei însoțite, bărbatul însoțitor nu trece după ea ci, în semn de politețe, ține ușa pentru cel care a poftit femeia să treacă.
10. Conversația (inclusiv la telefon) o încheie mereu persoana cu funcție socială superioară, ca la punctul 7.
11. Bărbații nu stau niciodată cu capul acoperit în spații închise (inclusiv autobuz, metrou).
__________________________________________________________________________________________________________________________
Lista e, firește, mult mai lungă, și o puteți continua în comentarii, dacă vă amuză.
Sigur, trăim vremuri egalitare și relaxate, dar ar fi păcat să cădem în barbarie, uitând chiar toate micile uzanțe ale politeții.
