Karl Heinrich Marx (1818 – 1883), socialist german și șeful Asociației Internaționale a Muncitorilor, s-a născut la 5 Mai 1818, la Trier, Prusia. Tatăl său, un avocat evreu se convertește la creștinism, cu întreaga sa familie, în anul 1824.
Karl Marx a urmat cursurile liceale în localitatea natală, plecând pentru studii universitare, mai întâi la Bonn și pe urmă la Berlin. A studiat dreptul, istoria și filozofia, iar în 1841 și-a obținut doctoratul în filozofie.
Un an mai târziu, în octombrie 1842 devine redactorul publicației Rheinische Zeitung, opublicație extremistă care, din cauza cenzurii, a fost interzisă un an mai târziu. În vara lui 1843 Marx se căsătorește cu Jenny von Westphalen, fiica unui baron.
În toamna anului 1843 Marx ajunge la Paris, unde mișcarea socialistă era în plin avânt. Împreună cu Arnold Rouge, bine-cunoscutul promotor al hegelianismului radical, își propune să editeze o publicație, Deutsch-französische Jahrbücher. Însă doar un singur număr apare. Acesta conținea, între paginile sale, două articole ale lui Marx: o critică a modului în care Bruno Bauer a tratat chestiunea evreiască și o introducere în critica filozofiei legii a lui Hegel.
Primul articol concluziona că emanciparea socială a evreilor putea fi obținută doar împreună cu emanciparea societății de iudaism, adică de comercialism.
Al doilea articol argumenta că nu se poate realiza o emancipare politică parțială. Emanciparea trebuia să fie totală și doar o anumită clasă era capabilă să se ridice împotriva autorității, și anume, clasa proletară. Aceasta se putea emancipa cu adevărat doar prin ruperea tuturor lanțurilor sociale prestabilite, prin dizolvarea societăți deja constituite, prin recrearea omului ca membru al unei societății umane, fără a mai fi membru al unui stat sau a unei clase consacrate.
La Paris, Marx l-a întâlnit pe Friedrich Engels (1820–1895), care publicase și el două articole în Deutsch-französische Jahrbücher: unul prin care făcea o critică acerbă economiei politice, și o scrisoare despre lucrarea lui Carlyle, Trecut și Prezent.
Primul rezultat al colaborării celor doi a fost cartea Die heilige Familie oder Kritik der kritischen Kritik, gegen Bruno Bauer und Konsorten, urmată de o serie de eseuri.
Plecat la Bruxelles Marx publică volumul La Misère de la philosophie, o replică tăioasă cărții lui J. P. Proudhon, Philosophie de la misère ou contradictions économiques.
Tot la Bruxelles, vine în contact și cu mișcarea muncitorească, și se implică, împreună cu Engels, într-o organizație secretă comunistă, numită „Liga celor drepți”, cu ramificații la Londra, Paris și câteva orașe elvețiene. Totodată, cei doi, pun pe picioare un săptămânal local, he Brüsseller deutsche Zeitung.
Spre sfârșitul anului 1847 cei doi scriu celebrul pamflet, Manifestul partidului comunist (apărut în 1848), care are ca motto celebrul apel: „Proletari din toată lumea, uniți-vă !” Cartea dorește a prezenta, din punctul de vedere al autorilor, istoria mișcării muncitorești. Acesteia i se adaugă un studiu critic cu privire la scrierile socialiste și comuniste existente până atunci, precum și o explicație a atitudinii pe care comuniștii o aveau față de partidele de opoziție din diferite țări.
Când revoluția a izbucnit în Franța, în februarie 1848, și la scurt timp a cuprins și teritoriul german, Marx și Engels s-au dus la Köln unde, împreună cu niște prieteni, au fondat Neue rheinische Zeitung, publicație ce purta și subtitlul „Organ al democrației”, un cotidian politic de factură revoluționară, al cărui redactor-șef era Marx.
Când în noiembrie 1848 împăratul Prusiei a dizolvat Adunarea națională, Marx și prietenii săi s-au pronunțat neplata impozitelor și au susținut organizarea unei rezistențe armate. Apoi, fiind declarată starea de asediu, Neue rheinische Zeitung a fost suspendat, iar Marx a fost judecat pentru înaltă trădare. Deși a fost achitat în unanimitate de către juriu, în mai 1849 a fost expulzat din Prusia
A stat pentru scurt timp la Paris, pentru a se stabili mai apoi la Londra unde a rămas pentru tot restul vieții. În capitala britanică, Marx a încercat să reorganizeze Liga comunistă, însă din cauza pericolului de a primi o nouă condamnare pentru înaltă trădare este nevoit să o dizolve.
Nici cu publicația Neue rheinische Zeitung, pe care dorea să o retipărească, nu a avut mai mult succes, cu toate că unele dintre articole au suscitat interesul publicului: articolele despre Revoluția Franceză de la 1848. Aceste articole au fost mai apoi publicate în 1895, cu ajutorul lui Engels, sub formă de carte, purtând titlul Die Klassenkämpfe în Frankreich von 1848 „de Karl Marx”.
În această perioadă lui Marx i s-a făcut invitația de a scrie scrisori pentru publicația New York Tribune care avea o echipă editorială formată din democrați și socialiști aflați sub influența de școlii fourieriste.
În timpul războiului franco-austriac din 1859 care a deschis calea independenței Italiei, Marx a denunțat intriga franco-rusă, îndreptată împotriva Germaniei, pe de o parte, și a mișcării revoluționare din Franța, pe de altă parte.
Remarcile violente îndreptate împotriva lui de către cunoscutul naturalist Karl Vogt au prilejuit o replică nu mai puțin violentă din partea lu Marx. El publică Herr Vogt, o carte plină de materiale acuzatoare la adresa lui Vogt. Mai mult, discuțiile ridicate de război au dus și la răcirea relațiilor dintre Marx și Ferdinand Lassalle.
În același an, 1859, Marx a publicat, ca prim rezultat al studiilor sale din domeniul economiei, cartea Zur Kritik der politischen Ökonomie. Această carte a fost rescrisă în întregime în 1867, când a fost publicat un prim volum sub titlul Das Kapital.
Între timp, în 1864, la Londra a fost înființa Asociația Internațională a Muncitorilor, iar Marx a devenit, șeful consiliului general al acesteia. În cadrul Internaționalei el a expus o serie de teme ce vizau educația, sindicatele sau zilele de lucru. Agitația anarhistă a lui Bakunin, Războiul franco-german și Comuna din Paris au produs o stare de lucruri înainte de care a dus la slăbirea Internaționalei.
La congresul de la Haga din septembrie 1872 consiliul general a fost mutat de la Londra la New York, ca mai apoi, în iulie 1876 Internaționala să fie dizolvată în mod oficial în cadrul conferinței de la Philadelphia.
Dizolvarea Internaționalei i-a oferit lui Marx oportunitatea de a se întoarce la scrierile sale științifice, fără a mai reuși însă să publice alte volume de Das Kapital, boala întrerupându-i cercetările, și producându-i moartea pe 14 martie 1883, la Londra.
Sursa: Encyclopaedia Britannica, 1911
Traducere și adaptare: Amina Petrescu
