Imaginați-vă că trăiți într-o lume sub o strictă supraveghere, o lume în care oamenii sunt programați și condiționați să-și accepte starea de supuși, o lume a minciunii generalizate unde doi plus doi fac cinci, iar libertatea nu e nimic mai mult decât o iluzie.
Acum mai bine de șaptezeci de ani, doi scriitori britanici vizionari au avertizat despre toate acestea. Aldous Huxley și George Orwell sunt autorii a două romane distopice, ale anticipării: Minunata lume nouă (1932) și O mie nouă sute optzeci și patru (1949).
Care dintre lumile imaginate de ei să fi anticipat mai bine transformările prin care a trecut, trece sau va trece societatea în care noi trăim? Cea a condiționării și a hedonismului sau cea a controlului și a opresiunii politice?
Despre toate acestea vom vorbi cu invitații noștri speciali, doi avocați de renume, Lavinia Tec și Florentin Țuca.
Pe de-o parte, îl avem pe Aldous Huxley, intelectualul privilegiat, pe cealaltă parte, îl avem pe George Orwell, jurnalistul umanist. Doi britanici diametral opuși care s-au intersectat unul cu celălalt (Huxley fiindu-i profesor lui Orwell, la celebrul Colegiu Eton), s-au apreciat la un moment dat, dar care au sfârşit prin a avea opinii diametral opuse despre scrierile lor și ale căror vieții nu au putut fi mai antagonice.
În timp ce Huxley alege ca loc al creației literare însorita și mondena Coastă de Azur, Orwell se retrage pentru a-și scrie romanul pe insula Jura, din întunecata Scoție.
Romanul lui Huxley, Minunata lume nouă, scris în doar trei luni, ne înfățișează o Londră guvernată de tehnică, știință și hedonism. Autorul încearcă să prezinte care devine locul omului într-o asemenea societate extrem de tehnologizată, centrată pe consum. O societate în care totul este controlat, până în cele mai mici detalii. Oamenii sunt lipsiți de orice opțiune individuală, sunt lipsiți de orice memorie a trecutului și a valorilor sale. Creați pe bandă rulantă, ei sunt condiționați încă din momentul concepției să face parte dintr-o anumită castă, să gândească într-un anumit mod, să fie mereu fericiți.
Cu toate acestea, Bernard Marx, unul dintre personajele principale, pare a face o notă discordantă față de ceilalți din jurul său. L-am putea suspecta chiar de faptul că ar opune o anumită rezistență. Comportamentul său ieșit din normă s-ar explica prin accidentul care a avut loc în momentul conceperii sale. Deși face parte din casta Alfa, este mic de statură, imperfect din punct de vedere fizic, nu are deloc o natură dominantă și e mai degrabă solitar. Poate fi considerat chiar un exemplu al unei condiționări incomplete ce nu a avut succes.
Pe insula scoțiană, bătută de vânt și ploi, Orwell, își scrie și el romanul ce-l va face celebru. Spre deosebire de Huxley, munca sa a fost una mai laborioasă, autorul luptându-se, în timp ce scria, cu tuberculoza de care suferea. Romanul O mie nouă sute optzeci și patru prezintă și el o Londră, dar una de după războiul nuclear, în care cetățenii săi sunt supușii unui regim totalitar, de coșmar.
Este o lume menținută în minciună și suspiciune, sub supravegherea de zi cu zi a Fratelui cel Mare „care stă cu ochii pe tine”. Acesta este incarnarea unui sistem politic inuman, represiv și atotștiutor, în care oamenii sunt deposedați de tot ce nu este în conformitate cu politica oficială, lipsiți de orice libertate, trebuind să învețe până și un nou limbaj.
Dacă în Minunata lume nouă personajul inadaptat este Bernard Marx, în O mie nouă sute optzeci și patru cel care se diferențiază este Winston Smith. Ca și cei din jurul său el este un membru al partidului, dar cu toate acestea este un inadecvat și un inadaptat. Suferă de un ulcer varicos, e uneori depresiv și, mai grav, începe să țină un jurnal, lucru total interzis. Însă crima lui cea mai mare se va dovedi aceea de a gândi cu propria lui minte, de a-și pune întrebările pe care nu ar fi trebuit să și le pună.
