Regele Mihai a spus că „Armele nu pot zdrobi sufletele, nu pot nimici idealurile[1].”. Și așa a fost. Închideți ochii și priviți imaginea din fața dumneavoastră. Dacă tot ceea ce vedeți este o pânză neagră, dați-mi voie să o transform și să adaug pe ea speranța libertății, scrisă în sânge și în gloanțe. „Decembrie roșu”, „Ziua masacrului”, „Drumul spre libertate”, „Ziua care a schimbat istoria României”, așa a fost numită Revoluția de la Timișoara, însă cum s-a ajuns acolo? Ce s-a întâmplat atunci? Cum i-a afectat pe oameni și cât de tare îi răsună ecoul, azi, după 32 de ani?
Este anul 1989, un an obișnuit care începe într-o zi de dumincă. În luna Ianuarie toți ne dorim schimbare odată cu noul an, însă atunci, românii își doreau libertate. Subjugați de cererile comuniste și înrobiți de doctrina partidului, speranța unui viitor liber părea că se risipește în neant cu fiecare zi care trece.
Totul până când, în 6 martie 1989, în Uniunea Sovietică, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe anunță abolirea doctrinei Brejnev[2], afirmând că viitorul fiecărei țări est-europene se afla în propriile ei mâini. Cinci zile mai târziu, pe data de 11 martie, șase membrii care dețineau funcții importante în Partidului Comunist Român i-au trimis lui Nicolae Ceaușescu o scrisoare deschisă, „Scrisoarea celor șase”[3], citită la postul de radio „Europa liberă”.
Scrisoarea critica dur politica conducătorului român și exprima nemulțumirile adunate de-a lungul timpului ale unui popor ce se dorea a fi liber:
„În momentul în care însăşi ideea de socialism, pentru care noi am luptat, este discreditată de politica dumneavoastră şi când ţara noastră este izolată în Europa, noi ne-am hotarât să luăm poziţie. Ne dăm perfect seama că facând aceasta ne riscăm libertatea şi poate chiar vieţile noastre. Dar simţim că e datoria noastră să apelăm la Dvs. pentru a schimba cursul actual înainte de a fi prea târziu.”[4].
Fraza de încheiere a scrisorii: „Aţi început să schimbaţi geografia satelor, dar nu puteţi muta România în Africa.” [5] le semnează demnitarilor sentința de arest la domiciliu până după ce regimul dictatorial va fi abolit. Cei șase au fost primii oameni care au renunțat la libertatea personală pentru libertatea colectivă.
Deși scrisoarea era menită să dea glas vocilor oamenilor din țară, Republica Socialistă Română condusă de Nicolae Ceaușescu reușește să achite o datorie externă de circa 11 miliarde de dolari doar cu câteva luni înainte de termenul preconizat de dictator. Astfel, victoria obținută de Ceaușescu reprimă gândul libertății și stinge flacăra schimbării ce părea că se aprinde în români. Pânza neagră din fața dumneavoastră se pătează pentru prima data. Până în noiembrie 1989, pe pânza va rămâne scrisă doar o literă, litera „L”.
11 Noiembrie 1989, Cluj, România. Înainte de Congresul Partidului Comunist, din București, pe străzile Cujului se auzeau studenți strigând: „Vrem reforme!” [6], demostrând împotriva guvernului Ceaușescu. Era primul semn care arăta că ecoul lunii Martie se auzea clar. Zidul Berlinului căzuse acum trei zile, semn că în toată Europa de Est se dorea libertate. Românii prind curaj, dictatorul se teme.
În cadrul congresului P.C.R., Nicolae Ceaușescu prezintă timp de șase ore un raport referitor la realizările ultimilor cinci ani și, contrar așteptărilor tutror, Ceaușescu este reales în funcția de secretar general al P.C.R., partidul unic din România. În discursul final rostit la Congres, dictatorul amintește și de Pactul Ribbentrop-Molotov [7], cerând anularea consecințelor acestuia. [8]
Congresul P.C.R. a fost, de fapt, punctul de cotitură din istoria României, clopoțelul care a trezit revolta. Congresul Partidului Comunist din noiembrie 1989 a fost începutul sfârșitului pentru cel ce s-a proclamat „întronarea ordinii și a legalității socialiste”. Pânza neagră se murdărește din nou, iar acum vedeți scrisă și următoare literă a operei de artă, litera „I”.
Decembrie 1989, România și U.R.S.S. Deși iarnă, gheața socialistă stătea să fie topită de firile înfierbântate ale viitorilor revoluționari. Pânza noastră continuă să prindă culoare pentru că vom adăuga o altă literă la șirul început. Vă invit să primiți în fața dumneavoastră litera „B”. Pentru început, să ne ațintim privirile spre ziarul „Scînteia” [9], ziar aflat în slujba Partidului Comunist.
În luna decembrie 1989, ziarul a publicat pe prima pagina un discurs al președintelui Nicolae Ceaușescu transcris cu toate greșelile gramaticale și de pronunțare pe care acesta le făcea în exprimarea orală. A fost un semnal transmis în toate colțurile țării, fiindcă ziarul avea o răspândire națională. Cu toate acestea puțini au citit însă acea primă pagină. Numărul respectiv al „Scînteii” a dispărut apoi din bibliotecile publice.
În plan extern, la data de 4 Decembrie 1989, Ceaușescu participă împreună cu o delegație la întrunirea conducătorilor țărilor participante la Tratatul de la Varșovia, întâlnire organizată la Moscova. Dictatorul este primit de liderul U.R.S.S, Mihail Gorbaciov, într-o întâlnire particulară.
Se simțea o oarecare răceală a relației dintre cei doi lideri, după cum notează istoricul Lavinia Betea: „În aceeași zi l-a primit și pe Nicolae Ceaușescu. Iar la 5 decembrie, pe noul lider bulgar, Petăr Mladenov. Încântat de revederea cu Mladenov (fost coleg de studenție la Moscova), Gorbaciov a publicat convorbirea lor în <avant-memorii>. Discuția cu Ceaușescu, însă, a trecut-o sub tăcere.”[10].
„Dar focul de-acasă îl stingi cu vecinii, nu cu prietenii de departe, îl sfătuise prietenul Mao cândva. Darul înţelepciunii nu i-a fost hărăzit însă isteţului Ceauşescu”, notează Lavinia Betea
Astfel, focul de acasă începe în sfârșit să ardă și cu flăcări scriem și noi pe pânză următoarea literă din tabloul abstract, litera „E”. Este 14 decembrie 1989. Pe o vreme necruțătoare de iarnă, Frontul Popular Român cheamă la manifestații de protest populația Iașiului printr-o Chemare către toți românii de bună credință!. Obiectivul era protestul împotriva terorii și dictaturii ceaușiste.
În textul chemării se scria: „A sosit ceasul descătușării noastre. Să punem capăt foamei, frigului, fricii și întunericului care stăpânesc de 25 de ani. Să punem capăt terorii dezlănțuite de dictatura ceaușistă care a dus un popor întreg în pragul deznădejdii. (…) Stă în puterea noastră și numai a noastră să ne eliberăm de cel mai odios jug pe care l-a avut vreodată țara noastră.”[11].
Cu câteva zile înainte de manifestație se patrula pe străzi cu arme la vedere. Este posibil ca la o strigare să se fi strâns de partea autorităților sute de karateka pentru a executa evacuarea pieței. Nu s-a întâmplat nimic. Poate pentru că turiștii sovietici nu mai erau în oraș? Poate că plecaseră la Timișoara!
[1] Mesajul Regelui Mihai din 18.12.1989, Radio Europa Liberă
[2] Doctrina Brejnev a fost o politică externă sovietică descrisă în 1968 care a cerut sosirea trupelor de la Pactul de la Varșovia pentru a interveni în orice acțiune a națiunilor din Blocul Răsăritean, considerată a compromite dominația comunistă și dominația sovietică. (sursa: https://ro.eferrit.com/doctrina-lui-brejnev/ )
[3] „Scrisoarea celor șase” este un document conceput de fostul demnitar comunist Gheorghe Apostol și semnat de alți cinci foști membri ai P.C.R.: Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu, Constantin Pârvulescu și Silviu Burcan. (sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Scrisoarea_celor_șase )
[4] Introducerea din „Scrisoarea celor șase” preluată din „Istoria României în texte”, Bogdan Murgescu, Ed. Corint, Bucureşti, 2001
[5] Încheierea din „Scrisoarea celor șase” preluată din „Istoria României în texte”, Bogdan Murgescu, Ed. Corint, Bucureşti, 2001
[6] Studenții Mihnea Paraschivescu, Grațian Vulpe, economistul Dan Căprariu-Schlachter din Cluj-Napoca și alții au fost arestați și anchetați de lucrătorii Securității de la Penitenciarul Rahova pentru propagandă împotriva societății socialiste. (sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Revoluția_Română_din_1989 )
[7] A fost un tratat de neagresiune încheiat între U.R.S.S. și Germania Nazistă
[8] sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Revoluția_Română_din_1989
[9] Scînteia a fost organul de presă al Partidului Comunist Român. Urmașul lui este astăzi ziarul Adevărul
[10] Lavinia Betea pentru Mediafax (sursa: https://revolutions.mediafax.ro/stiri-home/intalnire-ceausescu-gorbaciov-dupa-malta-ioan-toma-noi-romanii-aveam-nevoie-de-schimbare-mult-mai-acuta-decat-in-alte-perioade-video-18644574)
[11] Buletin de știri, 14 decembrie 1989, Radio Europa Liberă
