Mulți oameni care s-au iubit au ajuns, după o vreme, să se urască. Cauza? Conflictul dintre vorbe și fapte, dintre sentimente și judecăți, dintre inimă și minte.
Una e să cunoști un om la rece, alta e să-l idolatrizezi ca pe o fantasmă a dorinței erotice.
Tinerețea are un elan afectiv către perfecțiune și, în absența relației sufletului viu cu bunul Dumnezeu, omul proiectează atributele desăvârșirii asupra unui muritor de rând — o biată ființă de lut ciobit.
După câtva timp de beție a imaginației, urmează șocul realității: persoana căreia i-ai declarat iubirea se prețuiește mai mult pe sine.
Cum? Prin prioritizarea carierei, în locul relației. Prin căutarea plăcerii, nu a datoriei. Prin slujirea carierei și a banului, înaintea familiei.
Filozofia epocii Noului Testament, invitat Părintele Cătălin Varga
Pentru unii, drogul faimei sau orgasmul puterii sunt ținte care pot să înlocuiască oricând poezia și farmecul persoanei.
Știm din scrierile sfinte că iubirea adevărată dăinuie. Cum? Printr-un plebiscit zilnic al voinței de-a fi împreună. „Noi” e un cuvânt mai valoros decât „eu.”
Celălalt e un tărâm al făgăduinței — dar numai dacă știu să păstrez legământul și dragostea cea dintâi.
Ce înseamnă o promisiune, un jurământ, un sacrament? Mai mult decât un contract, e vorba despre făgăduința unui dialog personal întru veșnicie.
Un om de cuvânt nu-și retrage vorbele, invocând clauze fictive nerespectate de parteneri.
Cel ușuratic și nestatornic, în schimb, rescrie trecutul, șubrezește prezentul și aruncă viitorul într-o mare ceață. Substantivul cel mai temut de un bărbat neasumat? Responsabilitate.
Cel care iubește, în schimb, poartă inelul așa cum boul își duce jugul: și la bine, și la rău.
Omul credincios nu doar promite: el face ca familia să se nască iar viața pruncilorsă dăinuiască.
Adevăratul îndrăgostit e arhitectul imposibilului.
După zeci de ani de luptă pentru o relație care se construiește, nu doar se potrivește, el vede rodul binecuvântării: bucuria și istețimea nepoților, vlaga urmașilor și slava unei familii răspândite ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării, din neam în neam.
