Facebook e, uneori, vitrina (ca să nu spun latrina) grafomanului zgomotos. El scrie mai mult decât a citit vreodată. Social-media a eliminat ideea de redacție, filtru sau competență intelectuală: orice ipochimen își dă cu părerea despre universul infinit al problemelor de fizică și metafizică; divorțul vedetelor și ideologia de gen; fotbal și homosexualitate; Dumnezeu, Ev Mediu sau Orientul Mijlociu; doctrina lui Iisus, sabia „Măritului Profet”, „geniul” lui Obama, „nazistul Trump”…
Pe cât de guraliv, pe atât de ignar, „expertului” nu-i scapă nimic! Omul cu tastatura n-a condus măcar o asociație de locatari, dar știe cum trebuie construite partidele; n-a scris o licență publicabilă, dar oferă verdicte celor cu doctorate pe bune; n-a văzut organigrama unei școli sau primării, dar vrea să conducă guverne; n-are habar unde-i Nigeria, Taiwan ori Azerbaijan pe hartă, dar știe cum trebuie guvernată planeta.
Un sfat prietenesc: feriți-vă de atotștiutori. Ocoliți verbiajul komentariatului progresist. Sunt oameni pentru care cuvântul n-are greutate. Spun orice pentru că mizează pe un public fără memorie sau repere.
Nefericiți epigoni ai unei cauze mărunte, dar mai ales frustrați de complexul propriei inferiorități intelectuale, ei sunt „insectele clipei” (pentru a-l cita pe T.S. Eliot).
Cu neuronii lor răsuflați, prea mulți „comentatori” vin din neantul istoriei și se îndreaptă spre istoria neantului. Te poți lecui oricând renunțând să-i mai citești și punând mâna pe o carte.
