14 Aprilie 1912
La ora 23:40 Titanicul se lovește de un iceberg, iar lovitura provoacă o tăietură în carenă pe o lungime de 90 de metri. După 2 ore, vaporul se rupe în două bucăți și se scufundă. 714 pasageri reușesc să găsească un loc în bărcile de salvare, însă ceilalți 1514 mor în apa înghețată a Atlanticului.
La ora 02:20, în dimineața zilei de 15 Aprilie, Titanicul dispare complet.
Cel mai sigur pachebot al vremii devine o epavă în câteva momente. Vaporul despre care s-a spus că „nici chiar Dumnezeu nu îl poate scufunda” rămâne pe fundul Oceanului.
Titanicul naufragiază.
Pentru majoritatea pasagerilor, biletul de îmbarcare le-a adus sfârșitul într-un mod tragic. Nimeni nu și-a imaginat acel scenariu. Nimeni nu s-a gândit la posibilitatea unui naufragiu. Nimeni nu a luat în calcul eșecul. Nimeni nu s-a gândit la moarte.
Și, totuși, moartea a devenit inevitabilă în momentul ciocnirii cu acel iceberg. Moartea, acel concept sinistru, a luat forma realității. Moartea, în acel moment și pentru acei 1514 oameni a fost cea care învins.
Îmi aduc aminte, însă, de un moment din istoria omenirii în care moartea nu a învins.
Se întâmpla tot într-o zi de Vineri, ca cea de astăzi, însă în urmă cu 2.000 de ani, undeva pe un deal numit „Locul Craniului”, Calvariae, Golgota. Acolo sus, pe crucea din mijloc este răstignit Isus, iar undeva, în jurul orei prânzului se face întuneric.
Întunericul din mijlocul acelei zile a fost un întuneric al morții cu mult mai apăsător decât cel din Oceanul Atlantic. Deși era întuneric pe pământ, Lumina Lumii nu s-a stins. Lumina a coborât și a învins întunericul din Iad. Perdeaua din templu s-a rupt pentru că relația cu Tatăl a fost restaurată. Pământul s-a cutremurat pentru că El s-a luptat pentru noi.
Și-apoi…„s-a isprăvit”.
Dacă pe Titanic oamenii au murit din cauză că nu aveau un plan de salvare bine pus la punct, Isus a murit pentru că acesta era singurul plan de salvare care putea să cuprindă întreaga omenire. Frigul Atlanticului a fost necruțător, însă frigul mormântului în care a fost pus Isus revocă sentința morții eterne.
De data aceasta a murit Cineva care a acceptat de bunăvoie naufragiul, pentru ca noi să ajungem la destinația finală. În acele momente Cineva a murit pentru eșecul meu și al tău, iar noi trăim acum în victorie. Isus a ales moartea pentru ca noi să alegem Viața.
Este 14 Aprilie, Vinerea Mare și în același timp este și ziua în care se împlinesc 111 ani de la scufundarea Titanicului.
Viața poate părea un vapor sigur și care nu va naufragia, însă de foarte multe ori uităm să luăm în calcul icebergul. Nava pe care o cârmuiești tu se îndreaptă spre eșec și plutește în direcția calotei de gheață. Ai nevoie ca la cârmă să fie Arhitectul care ți-a proiectat vaporul. El știe și poate să schimbe direcția ambarcațiunii tale și te poate îndrepta spre țărm, spre destinația pentru care ai fost creat, spre Viață.
Dacă e întuneric în sufletul tău, adu-ți aminte că a existat un moment în istorie în care Lumina a învins pentru totdeauna. Adu-ți aminte că icebergul poate fi evitat. Adu-ți aminte că deși în viața ta poate e Vineri astăzi, urmează o Duminică a speranței, o zi în care lacrimile se vor transforma în bucurie.
Titanicul nu a avut suficiente bărci de salvare, însă acolo sus la cruce, pe dealul unde moartea a fost învinsă…acolo va fi întotdeauna loc pentru sufletul care plutește în derivă.
