Omul de cultură seamănă cu sfântul din mai mult decât o privinţă. Nu că s-ar ignora pe sine, şi unul şi altul ştiu bine ce sunt, nu sunt doi Jourdain care fac proză fără să ştie. Însă ce-i leagă este faptul nemirării de ei înşişi, cum ne mirăm noi dacă avem norocul să-i întâlnim. Şi, nemirându-se, nici nu se trufesc, după cum nici calul nu cade în admiraţia galopului, nici vulturul nu e îndrăgostit de zbor.