Bookfest MMXXII

5
(2)

(I) După Gerard de Cenad, un alt important teolog trăitor pe aceste meleaguri se bucură de o ediție bilingvă, latină și română, în seria ”Biblioteca medievală”: Pelbart din Timișoara, Rozariul de aur al teologiei, trad.. introd., note Alexandru Baneu, Editura Polirom, Iași, 2022, 222 p.

Scoasă pe piața cărții de la noi chiar în zilele primului târg de carte Bookfest de la București după trei ani de pauză impusă, lucrarea cu acest titlu a fost publicată la Hagenau între anii 1503-1508 ca o masivă enciclopedie în patru volume ce urmează tematic (tratând succesiv despre Sfânta Treime, creație, doctrina hristologică și sacramente) celebra Liber Sententiae a lui Petrus Lombardus.

Deocamdată, doar cele două Prologuri din compunerea franciscanului de Banat văd lumina tiparului, oricum pentru prima dată într-o cultură și limbă modernă. Pelbart a fost o figură semnificativă a gândirii medievale și a vieții monastice din Europa Centrală, atât prin compactul Auraeum sacrae theologiae rosarium, cât și prin culegerea de predici, notorie în epocă, intitulată Pomerium și tipărită la Augsburg în 1502.

Știm că bănățeanul nostru a studiat, cu rezultate notabile, la Universitatea din Cracovia, iar cunoștințele lui le preda el însuși fraților minoriți din Ungaria în jurul anului 1483, poate și mai încolo, de vreme ce a plecat la cele veșnice în mănăstirea Sf. Ioan din Buda abia prin 1504, quasi subridens, „aproape surâzînd”, cum preciza un cronicar al comunității franciscane de atunci.

Ne bucură sincer acest demers recuperator al unui autor prestant din locurile acestea și așteptăm cu speranță continuarea întreprinderii de redare a operelor sale capitale circuitului european de specialitate.

(II). Încă prea puțin tradus și popularizat la noi ca și autor de referință și tocmai de aceea privit ca un eveniment atunci când reapare în librării este filozoful neotomist și admirabilul gânditor francez Jacques Maritain, acum prezent cu Umanism integral. Probleme temporale și spirituale ale unei noi creștinătăți, trad. Marius Motogna, Editura Ratio et Revelatio, Oradea, 2022, 320 p.

Aceste remarcabile eseuri de filozofie practică au fost mai întâi prelegeri ținute la Universitatea din Santander în august 1934, publicate apoi ca volum autonom peste doi ani. Cum ne spune Alin Tat „cartea se vrea a fi una de întemeiere a unei reflecții asupra civilizației creștine pluraliste și fraterne”, iar umanismul identificabil aici nu are nimic ateu, ci se dorește profund eroic și integral, adică „deschis spre
necesara transcendență a valorilor religioase”.

Chiar dacă, aparent, Renașterea a propus o ideologie desacralizantă a umanului, aceasta devine și rămâne în realitate complet incomprehensibilă și caducă ruptă de izvoarele ei clasice și creștine, fără curajul ontologic al lui Hristos și fără jaloanele greco-latine ale protagoniștilor culturali ce manifestă și proclamă implicit o pietate naturală sau suprafirească în centrul vieții morale: Homer, Socrate, Sofocle, Vergiliu.

Este o atitudine ce a construit în lumea medievală și în modernitate o comuniune a omului cu semenii, cu plenitudinea creației și cu dumnezeul iubit care „făcea, în miezul atâtor disperări, omul fecund de eroism, precum și în cunoaștere și lucrări de frumusețe”, ba chiar și în ecologia spirituală ce îl făcea pe un Francisc de Assisi să simtă că „natura materială cere oarecum să fie ea însăși îmblânzită de iubirea noastră”. Și că energiile creștine, fie și temporar dezafectate, reprezintă încă un imbold existențial spre creștere spirituală care, „orice s-ar spune despre teoriile lor, mișcă inima oamenilor și îi îndeamnă spre acțiune” ce influențează pozitiv datul istoric și cultural.

(III). O apariție, aș zice, vitală din colecția ”Plural” este Jacques Attali, Istoriile mass-mediei. De la semnalele cu fum la rețelele de socializare și dincolo de ele, trad. Magda Jeanrenaud, Editura Polirom, Iași, 2022, 350 p. Prologul seriosului tratat este unul extrem de limpede: „dintotdeauna, omul are nevoie să știe ce îl amenință, ce le dăunează celorlalți sau ce îi ajută.

Și multă vreme doar o mână de oameni cu putere, suverani, clerici, negustori au deținut monopolul informației, al fabricării și circulației sale. Informația liberă, difuzată pe canale media accesibile tuturor și elaborată de profesioniști care caută adevărul este rodul unei istorii recente, neașteptate, fascinante.

Și, în prezent, ea este extrem de amenințată”. Logica periculoasă a știrilor false, informația amestecată haotic cu divertismentul, asaltul cenzurii și formelor de supraveghere asupra democrației, potopul de informații prăvălit asupra insului postmodern, transformarea fiecăruia în jurnalistul propriei persoane prin mijloacele de socializare sunt subiecte fierbinți, acute și ale căror desfășurări le face autorul mergând foarte mult înapoi pe firul istoriilor ce au condus la emergența mesageriei, la revoluția tiparului, la explozia presei și transpunerea în practică a marilor inovații tehnologice, dar și la crizele actuale de identitate ale jurnalismului și globalizării știrilor.

Soluțiile propuse nu sunt puține și par la îndemână: să reînvățăm informarea corectă, pe surse autorizate, nu doar credibile, să revalorizăm ziaristica de tip clasic, profesionistă și mai elaborată cultural, să controlăm și dezmembrăm la nevoie platformele și rețelele de socializare.

Dar, cel mai important, „pentru a scăpa din ghearele acstor media adictive și distrugătoare, să regândim raportul cu timpul”, găsind răgaz pentru meditație, pentru lectura marilor cărți sau conversațiile cu oameni reali, fără să fim conectați la fluxuri peste fluxuri de date, pe scurt „să dăm frîu liber imaginației, visării, reflecției”.

Claudiu T. Arieșan

Câte de folositor a fost articolul?

Apasă pe o stea pentru a selecta recenzia

Recenzia medie 5 / 5. Număr voturi: 2

Nici un vot! Fii primul care votează

WhatsApp
Facebook
LinkedIn

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.