În 17 septembrie se împlinesc 32 de ani de la plecarea din această lume a lui Ion D. Sîrbu.
În memoria sa și ca un omagiu adus operei sale, vă punem la dispoziție volumul „ULTIMELE…“, volum îngrijit cu generozitate de Toma Velici și pe care acum îl puteți achiziționa din librăria online a Clubului Marilor Cărți.
Născut într-o familie a unui miner din Petrila în 28 iunie 1919, I. D. Sîrbu a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității Regele Ferdinand I din Cluj, unde l-a avut ca profesor și mentor pe Lucian Blaga.
În anii 1940 a activat în cadrul Cercului Literar de la Sibiu, alături de alți Ion Negoițescu, Radu Stanca, Ștefan Augustin Doinaș, Cornel Regman, Eugen Todoran, Ovidiu Cotruș etc.
După absolvirea studiilor universitare, I. D. Sîrbu va deveni asistent al profesorului Liviu Rusu, devenind în 1947. Însă, din păcate, nu se poate bucura acest statut prea mult timp deoarece este dat afară din Universitate de noua conducere comunistă, considerat fiind un filozof cu idei reacționare.
După plecarea de la Universitate, predă pentru câțiva ani câțiva ani în învățământul liceal, iar mai apoi devine redactor la revista Teatru și la Revista de Pedagogie.
În urma unui articol critic referitor la o piesă comunistă, și datorită unei presupuse colaborări cu reacționarii maghiari în perioada Revoluției maghiare anticomuniste de la Budapesta din 1956 a fost arestat și condamnat politic, întâi la un an, iar apoi pedeapsa a crescut la șapte ani.
După scurgerea celor șapte ani și eliberarea din închisoare, este nevoit să lucreze pentru câteva luni în mină, ca mai apoi, în 1964, să i se stabilească domiciliul forțat la Craiova. Acolo se va angaja la Teatrul Național din al orașului ca secretar literar, rămânând totuși sub supravegherea organului de control al Securității.
Publică, după o lungă perioadă de interdicție, piese de teatru (La o piatră de hotar, Frunze care ard, Arca bunei speranțe
Întoarcerea tatălui risipitor), povestiri ( Șoarecele B. și alte povestiri, Povestiri Petrilene) romane (Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, Adio, Europa).
Nu ajunge să trăiască momentul Revoluției din decembrie 1989 deoarece se stinge cu doar trei luni înainte, în 17 septembrie 1989, la Craiova. Însă cărțile sale, exemple ale literaturii de sertar, ne rămân mărturii ale unui spirit demn.
Sursa: Wikipedia
