Recenzie: Procesul lui Iisus – Lavinia Tec

5
(4)

Editura Marile Cărți publică, nu în mod întâmplător, o colecție de articole intitulată ,,Procesul lui Iisus: adevăr sau ideologie”, semnată de către avocatul, Lavinia Tec. Pentru oricare cititor, fie el credincios sau ne-credincios, simpla însoțire a celui mai important proces din istorie cu analiza unui avocat este un deliciu intelectual. 

Totuși, Lavinia Tec nu tratează în mod clinic judecata Mântuitorului. Nici nu gustăm repede, cum suntem obișnuiți azi, din viciile de procedură ale Procesului, ci, din contră, Lavinia Tec începe cu prezentul. Prezentul infectat de atâtea ideologii, indiferent de partea cui suntem, tăgăduiește Adevărul. 

Azi ca acum 2000 de ani

Colecția de eseuri debutează cu ideologia sexualizării. Libertinajul trupesc nu aduce doar un haos în practica Eros-ului, ci și o deformare a relațiilor interumane, femeia fiind scoasă din ecuație în viitorul hiper-sexualizat; nu mai are nici măcar valoarea de mamă. Pentru aceeași ideologie a desfrâului, Irod Antipa a ucis proorocul Domnului. Ideologia presupune o justiție umană defectuoasă care împarte valoarea umană în mod selectiv – doar unii contează. La un proces, fie formal, fie social ajung toți care se așează împotriva curentului.

Discriminarea se manifestă parțial, în mod inegal, după niște principii eronate ale puterii umane, bolnave și limitate. Moralitatea și libertatea spirituală pierd în fața nudității violente. Iar în tot acest haos, există un imperiu supraveghetor care nu folosește soldați, ci platformele sociale cu ale lor inteligență artificială. Astfel se creează o realitate virtuală în care trebuie să te alienezi de orice îți trezește sufletul, inclusiv credința. Cu luciditate, Lavinia Tec ne poartă dinspre ideologie (sexualizarea, corectitudinea politică, justiția selectivă, digitalizarea) către Adevăr (Mântuirea și Iubirea); Adevărul fiind dezvăluit oamenilor prin cruzimea unui proces nedrept.

Să fie oare o surpriză pentru noi faptul că aceleași greșeli de gândire și trăire, de azi, L-au răstignit pe Iisus Hristos acum 2000 de ani? Ce nebunie i-a îndemnat pe oameni să elibereze un criminal și să condamne un povățuitor, un vindecător fără vină?

Cinismul puterii: Condamnarea inocenților

O tragedie a omului, pe lângă intoxicarea cu idoli și ideologii este dependența sa de jocurile puterii. Un criminal nu pune în pericol puterea. Un răufăcător este în afara legii, pe când cel care deține Iubirea, Blândețea, Adevărul este Legea.

Dintotdeauna, legile au fost întocmite după modelul celor drepți, dar au fost măsluite pentru cei răi. Acest cinism al puterii condamnă încontinuu pe cei inocenți și nu e greu să observăm aceasta și în viețile noastre.

Mai mult de atât, condamnarea inocenților are o însemnătate ritualică pentru curățarea celor răi. Termenul de țap ispășitor a fost preluat în atâtea culturi cu același sens: nevinovatul care poartă greșelile altora. Originea? De Sărbătoarea Ispășirii, iudeii alegeau un țap care prin împuternicire spirituală primea toate păcatele lor și apoi era lăsat de izbeliște în pustiu.

Astfel, în concordanță cu legea iudaică, Hristos acceptă condamnarea Sa, a celui singur curat și nevinovat pentru spălarea păcatelor noastre, devenind țap ispășitor al omenirii.

Pe acest drum, de la ideologie la Hristos, Lavinia Tec ne conduce la Adevăr: cei care se adăpostesc la picioarele Mântuitorului, la umbra Crucii primesc Dragostea desăvârșită, păziți fiind de fantasmagoriile lumești, din veac și până-n veac.

Câte de folositor a fost articolul?

Apasă pe o stea pentru a selecta recenzia

Recenzia medie 5 / 5. Număr voturi: 4

Nici un vot! Fii primul care votează

WhatsApp
Facebook
LinkedIn

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.