Jordan Peterson a devenit o vedetă a lumii online dintr-un joc al întâmplării. Englezii îi spun serendipity.
Prin 2012, profesorul canadian a hotărât să răspundă unor întrebări puse pe faimosul portal Quora. Răspunsul copleșitor primit la câteva din comentariile sale filozofice (cum ar fi eseul despre diferența între a fi fericit și a fi mulțumit?) l-au convins pe omul de bibliotecă de valoarea interacțiunii cu publicul adunat din toată lume pe Internet. Au urmat câteva interviuri celebre în care Jordan Peterson a luat apărarea libertății de expresie împotriva birocraților care-și doreau să normeze limbajul profesorilor din Universitățile canadiene.
Între cele mai populare producții video ale lui Jordan Peterson veți găsi comentariile la Biblie. Studierea povestirilor arhetipale din Cartea Genezei, dar și experiența de tată aplecat asupra poveștilor Fraților Grimm, l-au convins pe gânditorul canadian de importanța narațiunii în transmiterea cunoașterii. Dacă fizica surprinde legitățile universului în pura lor actualitate, povestirile arhetipale din Biblie descriu potențialitatea: nu ce este omul, ci posibila lui devenire. Lumea se arată nu doar așa cum este, ci și cum ar trebui să fie.
Narațiunea despre Cain și Abel explică misterul fraternității sfâșiate. Cartea lui Iov sondează taina nedezlegată a suferinței umane. Întâlnirea dintre Regele David și filistenii lui Goliat prefigurează confruntarea dintre Iisus și armata atotputernică a Imperiului Roman.
În ce mod putem acționa pentru a evita soarta unui erou negativ? Ce virtuți ne sprijină în fața enormelor adversități și ispite care ne ies în cale? Textele sapiențiale ale Bibliei ne ajută să răspundem acestor întrebări. Cum? Așezând experiența vieții sub două mari categorii: haosul precosmogonic și ordinea instituită prin Cuvânt. O viață împlinită presupune disciplină, reguli și rutină, dar și explozia de creativitate și libertate. Între standardele rigide ale tradiției și riscul împrăștierii, leacul vine din asumarea responsabilității, pe urmelor marilor eroi.
În cărțile lui Jordan Peterson veți descoperi câteva reflecții despre adevăr, iubire, credință, prietenie, relații de cuplu, carieră sau viața de familie. Una dintre reguli afirmă importanța clarității. Una dintre regulile lui Peterson afirmă importanța clarității. Puterea enunțurilor limpezi reiese din parabolele atât de îndrăgite în Antichitate sau din istorisirile cu iz biografic. Alte reguli sunt norme convenționale uitate, dar prinse în bagajul celor „șapte ani de acasă.”
Există probleme care ne afectează pe toți, indiferent de vârstă sau condiție socială. Tristețea, melancolia sau depresia nu ocolesc nici bogații, nici săracii. Divorțul, bunăoară, este experiența care îi bulversează pe toți, în egală măsură; pe atei sau pe cei credincioși; pe cei educați sau pe cei needucați. Provocările uriașe necesită răspunsuri simple și dureroase.
Jordan Peterson are o minte limpede și lucrată. El știe din practica de psihiatru că toți oamenii își doresc o viață împlinită. Adesea, ne așteptăm ca alții să se sacrifice pentru bunăstarea noastră; să-și pună pielea la bătaie; să fie eroi pe scena lumii. Când urmărim evoluția unor personaje excepționale într-un desen animat sau film artistic ne confruntăm, de fapt, propriile temeri.
Astăzi, milioane de tineri îl privesc pe Jordan Peterson ca pe un David care l-a dărâmat pe uriașul Goliat (corectitudinea politică); ca pe un educator cu simțul valorii capabil să sfideze gloata; ca pe un lider care a confruntat legiunea de birocrați a unei Universități faimoase; ca pe un dascăl care nu vede în libertate un privilegiu, ci dreptul natural al tuturor oamenilor.
Este Jordan Peterson singurul model pentru tinerii noștri? Poate că România n-a produs brânză cu mucegai, însă faptele unor eroine valahe sunt nu mai puțin copleșitoare decât rezistența morală pe care Jordan Peterson a opus-o cu toată forța Leviathanului neomarxist.
Să ne gândim la Elisabeta Rizea: femeia în opinci care n-a avut doctorat la Sorbona, dar s-a opus dictaturii comuniste la poalele munților Carpați. A riscat totul pentru a sprijini rezistența armată a locotenentului Toma Arnăuțoiu împotriva Securității. Putem oare compara martiriul Elisabetei din Nucșoara, bătută și schingiuită pentru că refuza să-și toarne frații, cu viața decadentă a lui Jean-Paul Sartre, vedeta-caviar a cafenelelor pariziene din anii 1950? Dacă țăranca din Argeș a rămas un om liber, filozoful stalinismului târziu a ales sclavia morală. Elisabeta Rizea a înfruntat dictatura sovietelor. Jean-Paul Sartre a cauționat-o prin vizite succesive la Moscova și Havana.
Eroii moralității (de talia Elisabetei din Nucșoara) și eroii vieții intelectuale (de anvergura lui Jordan Peterson) ne judecă nu doar prin cuvintele lor, ci prin tăcerea unor fapte pline de înțeles.
