« Cea mai periculosă este manipularea ideologică a elevilor: educaţia înţeleasă ca un corelativ al îndoctrinării. Ca pe vremea mea: tot ce nu era în acord cu politica partidului şi cu perspectiva unui „viitor luminos“ era blamabil şi interzis. Acum, a apărut un trend care interzice, ţanţoş şi nătîng, tot ce nu e conform cu sloganurile unei „corectitudini“ gata-făcute.
Excludem din programă Baltagul, fiindcă vorbeşte despre agresivitatea masculină. Excludem, de asemenea, Mara lui Slavici, lirica „tristă“ a lui Eminescu, proza sufocată de „regionalisme“ a lui Creangă.
De ce să înveţe copiii ce e aia o „tolbă“, sau un „pocinog“, cînd, în viaţa zilnică, ei au de-a face cu „pinterest“, „kendama“ şi „vlog“? Cu asemenea criterii, vom arunca la gunoi mai toată producţia culturală a lumii: de la nuduri (instrumentalizarea femeii…) la pictura religioasă (manipulare antiştiinţifică), de la Iliada (prea mult război) la Meşterul Manole (uciderea unei gravide prin zidire), de la Platon (antidemocratic) la Caragiale (antipatriotic) ş.a.m.d.
O doamnă profesoară preferă Shakespeare. Shakespeare? Ăla cu Othello (rasism), cu Titus Andronicus (14 asasinate, din care 9 au loc pe scenă, în faţa spectatorilor), cu Macbeth? Aceleiaşi doamne i se pare mai „corectă“ Cartea Junglei (plină, totuşi, de discriminarea animalelor, cu tigri răi şi pantere bune). Sau Arghezi (valorificînd artistic „bube, mucigaiuri şi noroi“?).
Gata! Copiii noştri vor citi doar poveşti cu zîne, vor vedea doar telenovele cu happy-end şi vor moţăi în sosuri roz, fără dramă, fără „rele“, fără riscuri. » (Andrei Pleșu)
