Zece greșeli de exprimare pe care oamenii citiți nu au voie să le facă

5
(3)

Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri și trecut-au și vremurile în care erudiția, educația, buna cunoaștere a limbii materne și a unor limbi de cultură ( franceză, greacă sau latină) echivalau cu o carte de vizită care te propulsa direct pe calea bunăstării și a prestigiului social.

Omul secolului XXI trăiește viața într-un ritm frenetic, e dependent de tehnologie într-o asemenea măsură că nu poate reproduce din memorie nici măcar propriul număr de telefon ( cu atât mai puțin pe al celor apropiați) și nu mai poate desluși o hartă pentru a nimeri o destinație, fiind indispensabil ajutorul GPS-ului sau al unor aplicații tip Waze sau Google maps.

Cultura de salon în secolul XXI nu mai are nimic de-a face cu dezbaterile însuflețite pe marginea marilor clasici, a ideologiilor sau curentelor literare.

Noua burghezie a înlocuit franceza lui Voltaire cu un soi de engleză globaleză (îngăduită ne fie licența lingvistică), un fel de erzaț care nu are nicio legătură cu  limba vorbită de Shakespeare, Dickens, James Joyce sau F. Scott Fitzgerald.

Secolul XXI are tot mai mulți oameni de succes și tot mai puțin oameni citiți și culți.

Există însă câteva greșeli de exprimare pe care oamenii citiți nu au voie să le facă sub nicio formă.

Vă prezentăm mai jos zece dintre acestea:

  1.  Oamenii citiți nu fac dezacorduri

Pare o evidență și totuși nu este chiar așa pentru toată lumea. Regula este simplă și lesne de ținut minte: Dacă subiectul este la plural ( adică dacă e vorba de mai mulți inși în propoziție) atunci musai și verbul tot la plural se pune:  Ana are mere, dar Ana și Maria au mere. Simplu ca bună ziua. Sau și mai simplu: oamenii care e citiți, vorbește corect și nu face dezacorduri. Ați înțeles ideea și, mai ales, ați sesizat umorul…voluntar.

2. Oamenii citiți nu fac greșeli de ortografie

O altă regulă elementară, dar care îi chinuie pe mulți este scrierea corectă. Chestiunea e mai mult decât un simplu moft, este o regulă esențială , care nu se negociază. Că e vorba de cratimă, accent sau de regulile de alternanță între â și î, nu e loc de întors, musai să stea fiecare la locul lor.

3. Oamenii citiți folosesc corect adverbul decât

Una dintre greșelile cele mai frecvente, dar și cele mai deranjante, chiar în rândul unor cetățeni instruiți și care au strâns ceva diplome la viața lor este folosirea cât se poate de nefericită a adverbului cu valoare restrictivă decât.

Regula este cât se poate de clară și fără echivoc: decât se folosește NUMAI în frazele în care verbul are forma afirmativă. Sau, adverbul NU SE FOLOSEȘTE DECÂT în cazul în care verbul are o formă negativă.

De aceea o formulare de genul România a câștigat decât o medalie la Campionatele Mondiale este nu doar expresia neputinței delegației române de a strânge o salbă de medalii impresionantă, cât mai ales EXPRESIA NEPUTINȚEI locutorului care emite această frază de a se exprima corect în limba română. Cel mai simplu și de dorit ar fi să fim anunțați de palmaresul nu tocmai bogat al tricolorilor printr-o formulare corectă, anume: România a câștigat doar o medalie la Campionatele Mondiale.

4. Oamenii citiți nu folosesc inutil și abuziv construcția ca și

O altă greșeală pe cât de răspândită pe atât de enervantă este utilizarea abuzivă a formulei ca și.

Din ce în ce mai des, auzim tot felul de vorbitori, care dintr-un soi de  pudoare lingvistică nejustificată folosesc tam-nisam construcția ca și acolo unde nu este cazul.  Indiferent că e vorba de candidatul la vreun scrutin, sau de vreo duduie gureșă care intervievează vreun personaj important al vieții publice în studiourile unei televiziuni sau de vreun „inlfuencer” care știe toate regulile pe care să le respecți ca să arăți bine, să fii iubit și plin de bani (nu însă și pe ale limbii române), toată lumea proptește câte un ca și profilactic, nu carecumva să le iasă vorbe că nu știu oamenii grăi corect. Așa încât ne împărtășesc ce părere au ei ca și politician, ca și jurnalist  sau ca și influencer. Ce părere avem noi, însă, vă vom spune imediat.

Dacă nu vă forțează mâna ( a se citi aparatul fonator) vreo nefericită cacofonie ( caz în care puteți folosi ca și, ca în exemplul ca și coordonator de proiect, ca și cameraman, și chiar și în aceste cazuri puteți evita cacofonia prin formule alternative de tipul din poziția de politician, din rolul de cameraman…) sau dacă nu exprimați un raport de identitate între doi factori ( de ex. Bulgaria, ca și România, este o țară riverană Dunării), e bine de știut că limba română ca și celelalte limbi are propriile reguli pe care se recomandă să le respectăm.

Cu siguranță, ne-ar interesa mult mai mult ce au de spus vorbitorii noștri, fie că intervin ca politician, ca jurnalist sau ca influencer.

5. Oamenii citiți folosesc topica firească a limbii române

Citeam în urmă cu ceva vreme că Actorul Ion Dichiseanu a murit. Prilej de dublă întristare: o dată pentru pierderea unui actor cu o asemenea carieră în spate și, a doua oară, constatând că e tot mai greu ( spre imposibil) ca principala unealtă de lucru a jurnaliștilor noștri, anume limba română, să nu fie tributară influenței nefericite a limbii engleze.

Topica firească a limbii române este VERB- SUBIECT și nu SUBIECT VERB, așa cum cer regulile limbii engleze.

Cu alte cuvinte, corect era dacă în cazul de față, gazetarul nostru ar fi făcut un minim efort și ar fi scris simplu: A murit actorul Ion Dichiseanu.

6. Oamenii citiți nu folosesc barbarisme

Cea mai prolifică metodă de poluare a limbii române rămâne însă utilizarea barbarismelor.

Aproape că nu mai putem avea o conversație cu medicul sau cu casiera de la băcănie ( adică, pe românește de la supermarket) fără să fim bombardați de tot felul de anglicisme azvârlite cu lopata, chiar și atunci când echivalentul în limba română este unul consacrat: orice duduie cu stil știe că trebuie să asortezi outfitul cu make-up-ul, și că rutina de beauty este esențială. Vai de toate acele demodate care înca mai cred că machiajul trebuie asortat ținutei și că îngrijirea este atributul unei femei cochete.

Apoi, după ce ai terminat treaba la job, musai să faci un pic de shopping, (eventual să îți mai iei niște produse de make up și outfit-uri), mai ales dacă ești CEO sau CFO și vorbești de parcă ai coborât dintr-un UFO ( care cu siguranță va contribui la primenirea limbii române prin eliminarea desuetului OZN.) Și oricum secretul e să știi ce să prioritizezi și pe ce să te focusezi, că doar nu face sens ( ticăloșia asta ar trebui interzisă prin lege, atât de aiurea sună!) să investești resurse prețioase în a învăța o limbă pe care, vorba ceea, nu o mai vorbește nimeni.

Lăsând ironia la o parte, mă tem că ultima parte a frazei are caracter profetic. Doamne apără și păzește.

7. Oamenii citiți au proprietatea termenilor folosiți

Și aici lucrurile sunt simple: e mai cinstit și mai sigur, în același timp, să folosești un vocabular care îți este accesibil și să reziști ispitei de a plasa strategic cuvinte care sună bombastic și sofisticat, dar al căror sens de bază nu îți este pe deplin cunoscut.

Una dintre cele mai greu încercate vocabule este versatil, folosită cu voluptate în tot felul de contexte în care termenul care își are locul este polivalent. Oricine și orice poate fi versatil, dacă este să ne luăm după toți vorbitorii care se mândresc cu dibăcia lor napoleoniană de a îmbina viața de familie cu  business-ul ( sic!), fiind totodată și foarte spirituali și dezvoltați personal, că doar sunt…versatili. Versatilă, aveam să aflu cu uimire poate fi și o ținută ( un outfit, mai pe românește!), pe care o poți purta și la un concert, dar și la restaurant, e și boho chic și glam și street syle.

După cum versatil este și Anthony Hopkins, că doar a reușit prestații excelente și în rol de criminal în serie, precum și în rol de papă.

Personal, Anthony Hopkins îmi pare un actor care are talent cu carul și care este neîndoielnic ,polivalent, sofisticat, numai versatil nu. Pentru că dacă deschidem DEX-ul vom afla că versatil înseamnă (despre oameni) care își schimbă cu ușurință părerile, nehotărât, nestatornic, schimbător, instabil și nu are, deci, sensul din limba engleză.

Un alt exemplu larg răspândit și la fel de inept este utilizarea abuzivă a cuvântului tribut,  cu sensul de omagiu. Am văzut clip-uri pe You Tube intitulate vârtos Tribut Laura Stoica sau Tribut Mădălina Manole. Nu încape îndoială că ambele cântărețe merită să le fie omagiată memoria, pentru că ne-au bucurat copilăria. Ar fi doar regretabil, ca în cadrul acestui proces, să …plătească tribut limba română, ba chiar să fie jertfită pe altarul ignoranței.

Aceeași ignoranță din care mai izvorăște o grozăvie din neamul barbarismelor, anume patetic folosit cu sensul de jalnic. De vină, este, și de data aceasta limba engleză, care-i ademenește în mrejele ei mai ceva ca o sirenă pe bieții marinari, pe toți cetățenii moderni și scoși în lume, care știu engleza la perfecție ( cum altfel?), dar vai, nu prea știu limba română. Pe scurt, a fi patetic înseamnă a fi plin de patos ( dubletul elenistic al termenului pasiune, de origine latină), a face apel la sentimente și  emoții și nicidecum, a fi jalnic așa cum cred o parte dintre concetățenii noștri mai sus menționați.

8. Oamenii citiți pun prepoziția în acuzativ

Universul pronominal e unul cât se poate de problematic și alunecos. Dat fiind că pentru orice învățăcel al unei limbi (oricare ar fi aceea) pronumele este aproape întotdeauna partea cea mai complicată a morfologiei, nu vom detalia inutil subiectul.

Vom evoca doar constanta maltratare a bietului pronume relativ care, pe care cei mai mulți vorbitori îl văduvesc de prepoziția care, într-o lume ideală, ar trebui să îl însoțească în cazul acuzativ, atunci când ține locul unui complement direct, anume prepoziția pe.

Mai pe românește: nu spuneți casa care am cumpărat-o sau cartea…. care am citit-o, ci  casa pe care am cumpărat-o, respectiv cartea pe care am citit-o.

9. Oamenii citiți nu spun „Nu se merită”

Aceasta este una dintre cele mai nefericite erori pe care le putem face. Și ca să fie grozăvia completă, formula consacrată e …Nu se merită să te riști.

Nu, NU MERITA SĂ RISCAȚI să vă periclitați reputația de om educat și rafinat, din cauza unor pârdalnice de pronume reflexive prost plasate.

MERITĂ ÎNSĂ PE DEPLIN să nu încetați a vă cultiva și a consolida cunoașterea limbii noastre dragi prin lecturarea unor autori de valoare și prin consumul de produse culturale de calitate.

10. Oamenii citiți nu spun „Îmi cer scuze

Nu puteam încheia acest articol fără a vă ruga, din start, să ne iertați dacă ați avut vreo clipă intenția că suntem condescendenți. Nu aceasta a fost intenția noastră. Iar dacă cineva s-a simțit jignit, vă cerem scuze.

Da, aceasta este formula corectă: vă cerem scuze, îți cer scuze și în niciun caz îmi cer scuze  ( sau ne cerem scuze), deoarece așteptăm iertare (sau scuze, ca să rămânem consecvenți) de la interlocutorul sau interlocutorii noștri și nu de la noi înșine.

Așadar, să punem cu elan mâna pe cărți și să citim cu poftă multe cărți bune! Patria ne va fi recunoscătoare!

Pe curând!

Câte de folositor a fost articolul?

Apasă pe o stea pentru a selecta recenzia

Recenzia medie 5 / 5. Număr voturi: 3

Nici un vot! Fii primul care votează

WhatsApp
Facebook
LinkedIn

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.