Dacă te emoționează poezia lui Eminescu, dacă te mișcă povestea Elisabetei Rizea, dacă te încântă aforismele lui Țuțea sau formele abstracte ale lui Brâncuși, dacă Rapsodia Română te bucură sufletește iar dansul lui Celibidache îți topește sufletul de copil, atunci chiar ai o relație specială cu Țara. Ceva intim te leagă de pământul străbunilor.
Pentru generația părinților noștri, pariul vieții lor rezistența morală în fața ticăloșiei comuniste. Cum au reușit? Iubind familia, cultivând lectura, descoperind poezia, arta și spiritualitatea.
Pentru cei școliți după 1989, miza a fost alta: ieșirea din sărăcie, eliminarea corupției, dar și redescoperirea României profunde în contextul trepidant al globalizării.
Pentru noi, europeni get-beget, istoria e reală. Conflictele sociale și pasiunile politice nu reprezintă niște iluzii metafizice, ci manifestări concrete ale Spiritului universal care mișcă inima omului spre dragostea de aproapele, spre atenție, compasiune, empatie.
Împărăția lui Dumnezeu nu se confundă cu imperiul Cezarului, desigur. Suntem chemați, totuși, să ascultăm șoapta veșniciei prin vuietul istoriei.
Suferința reală a semenilor nu poate fi rezolvată prin retragerea în turnul de fildeș, prin dezangajare, pasivitate mioritică sau renunțarea la cetățenie.
Facem politică, așadar, pentru că n-am dori să ne vedem copiii plecați definitiv dintr-un loc pe care se cuvenea să-l primenim.
Când va împlini optsprezece ani, Maria mă va întreba: „Tată, ce-ai făcut pentru ca eu să rămân în țară?” Voi fi obligat, moralmente, să-i dau un răspuns.
Azi, majoritatea absolvenților de liceu doresc să plece în Occident. Iată de ce suntem chemați să le amenajăm un spațiu respirabil în cetatea numită România.
În plus, avem și noi dreptul să îmbătrânim alături de proprii noștri copii și nepoți.
Cum putem face asta? Restaurând ierarhiile bunului simț, respectul pentru excelență, pasiunea pentru ideal. Ne vom face bine numai redescoperind beneficiile libertății și exigențele integrității, atrăgând capital uman și capital financiar în țară, făcând șosele rapide, construind spitale decente, înfrumusețând blocul, apoi cartierul și, la final, orașul.
În ce mod vom face saltul spre normalitate? Doar prin credință, caracter, inteligență, muncă, moralitate și cultură.
