Gramatica Ortodoxiei, Cuvânt înainte de Mihai Șora

5
(3)

„Am primit prin poștă, în urmă cu un an, un volum intitulat Bufnița din dărâmături, de al cărui autor nu apucasem să aud până atunci – în pofida faptului că interesul meu pentru vocile tinerilor din generația lui a fost mereu cât se poate de viu.

Titlul cărții nu mă făcea să-i bănuiesc conținutul, deși ștampila editurii lui Sorin Dumitrescu mi-ar fi putut oferi o indicație în acest sens ; ba chiar și în privința calității textului, cunoscând exigența editorului (și, deopotrivă, excelenţă propriei lui scriituri).

Deschizând cartea și începând s-o citesc, am avut revelația unei gândiri proaspete, trăite cu adevărat (altfel spus: autentice), exercitându-se într-o zonă – aceea a Teologiei – în care asumarea tradiţiei echivalează îndeobște cu preluarea întocmai a unor formulări înghețate într-o terminologie vetustă, incapabilă să mai transmită cititorului vremii de azi un înţeles cu adevărat viu.

Ei bine, ceea ce m-a impresionat cel mai mult citind textele tânărului teolog a fost ortodoxia lui deschisă, capacitatea lui de a scrie teologie „la timpul prezent”, intrând astfel în dialog chiar cu umea în care trăieşte și lăsându-și acribia călăuzită mereu de dragoste. Fără, bineînțeles, ca asta să aducă după sine o dezlânare a discursului. Dimpotrivă.

Dar nu cred că e cazul să mă afund în continuare în problematica volumului de debut al tânărului nostru autor și să nu prezint cititorului, grosso modo, câteva din temele abordate de el în cartea de față, începând cu aceea, de incontestabilă actualitate, nu atât a unei încă relativ fragile „postmodernități efective”, cât mai ales a unui foarte organizat și extrem de ofensiv „postmodernism programatic” al minorității intelectuale occidentale și terminând cu o analiză de mare sagacitate a operei teologice a părintelui Stăniloae, nu fără a trece prin problematica extrem de incitantă a unui teolog britanic, Andrew Louth, necunoscut cititorului român (fie el chiar interesat de „zonă”), a cărui tematică acoperă fenomenologia și hermeneutica întregului secol XX, beneficiind concomitent și de achizițiile microfizicii și disciplinelor matematice ale aceleiași perioade. La fel de importantă – și, în acelaşi timp, deschizătoare de orizonturi nebănuite – mi se pare a fi ampla analiză a operei teologice a altui britanic, John Alaisdar Milbank, cu rădăcini extrem de ramificate în problematica filozofică a contemporaneității.

Cartea include un studiu dedicat operei, impresionantă ca întindere și cuprindere, dar mai ales ca densitate, a filozofului francez Michel Henry, care, alături de Levinas, Ricœur și Marion, reprezintă ceea ce s-a numit „turnura teologică a fenomenologiei franceze”. Capitolul în cauză – el însuşi de o extremă densitate, tasând, ca să spunem așa, sutele de pagini de-a lungul cărora s-a putut desfășura în toată complexitatea ei gândirea lui Henry – nu mai poate fi la rându-i rezumat pentru a-i oferi cititorului o idee suficient de clară ca să fie înţeleasă și acceptată și, în acelaşi timp, suficient de complexă pentru a nu lăsa pe dinafară nici una dintre trăsăturile definitorii :

– nici a „ceea ce” apare ;

– nici (mai ales) a impalpabilului (și neobiectivabilului) „fapt că” (ceva) poate (este susceptibil de a) apărea.

Această impalpabilă diferență de nivel (și, aș spune, de consistență ființială) (în care că-ul, faptul că, condiționează densitatea ontologică a ceea ce) este întoarsă pe toate fetele, nu doar de filozoful Michel Henry, ci și de exegetul său român, în așa fel încât să devină inteligibilă și pentru cititorul cărții.

Nu văd un mai mare elogiu pentru un exeget – iar acest elogiu Mihail Neamțu îl merită din plin”.

Mihai Șora

(Cuvânt înainte în Mihail Neamțu, Gramatica ortodoxiei. Tradiţia după modernitate, Editura Polirom, 2007, p. 5-6)

Câte de folositor a fost articolul?

Apasă pe o stea pentru a selecta recenzia

Recenzia medie 5 / 5. Număr voturi: 3

Nici un vot! Fii primul care votează

WhatsApp
Facebook
LinkedIn

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.