Într-o lume înconjurată de false elite ne punem în mod firesc întrebarea: ce anume face diferența dintre un șef și un lider? Poate conduc o echipă de oameni, o afacere, un partid, un ONG sau poate pur și simplu vreau să știu să recunosc un conducător autentic. Pseudoelitele, ce par să se înmulțească mai cu seamă astăzi, când ne socotim superiori celor dinaintea noastră, nu inspiră nicidecum încredere, nu au forță mobilizatoare ce adună oameni în jurul unui ideal comun, nu sunt hotărâți pentru că nu mai cred în nimic și sunt permanent ghidați de indicațiile nestatornice ale banului.
În „Gânduri către sine însuși”, Marc Aureliu descrie câteva trăsături esențiale pentru un lider. Întrucât prețuia moștenirea lăsată de înaintași, acesta amintește de fiecare dată ce a învățat de la fiecare. De la tatăl său, spune acesta, a învățat blândețea. În același timp, „fermitatea de neclintit în deciziile luate după o atentă analiză”. Aceste două trăsături sunt baza de la care ar trebui să pornească orice lecție de leadership: fermitatea blândă. Un lider nu-și permite să aibă opinii, el are convingeri pe care caută să le transpună în faptă. Nu brutal, ca un dictator plin de sine, ci cu înțelepciune, adică cu blândețe. Sfântul Ioan Scărarul ne spune că „blândeţea este aşezarea nemişcată a sufletului, care rămâne acelaşi la cinste şi la necinste”. E așezarea de la care pornește orice lucru temeinic, e libertatea sufletului și a rațiunii, e fundația de la care ia naștere ceea ce numim astăzi îndeobște „spirit antreprenorial”.
Împăratul roman ne mai vorbește despre dragostea față de muncă și despre perseverență. Fii constant în tot ceea ce faci și vei avea succesul asigurat. Din păcate, observăm că această trăsătură de caracter este tot mai rar întâlnită în rândul tinerei generații. Un lider trebuie să fie un om al acțiunii și al constanței. „Trebuie să-ți organizezi viața acțiune cu acțiune și, dacă fiecare își atinge, pe cât posibil, menirea ei, să fii mulțumit. Și nimeni nu poate să te împiedice ca fiecare acțiune să fie corespunzătoare menirii sale. (…) Nici o problemă nu se poate ivi în calea unei acțiuni săvârșite în mod just, cu moderație și bine calculată”. Marc Aureliu ne face o invitație la chibzuință, la bun simț, la măsură, dându-ne totodată încredere că orice se poate face, dacă se face sub straja acestei constelații de valori.
Tot de la tatăl său, autorul a învățat „faptul de a prevedea lucrurile în timp și de a pune în ordine până și cele mai neînsemnate detalii, fără a face nimic dramatic din acestea”. Temeinica organizare și coordonare a activității grupului condus sunt atribute esențiale pentru un lider, urmate de indiferența sau chiar circumspecția față de lingușeli și laudele ce vin, aproape inevitabil, după succese repetate.
Din tot acest îndrumar pentru formarea liderilor sau, mai bine spus, din acest „manual” de identificare a liderilor autentici întrezărim caracterul stoic al gândirii lui Marc Aureliu. Un lider autentic nu se poate clădi pe superficialitate, ci pe valori solide, pe discernământ și pe blândețea fermă a deciziilor bine cântărite. Învățăm de la marii gânditori ai Antichității că adevărata putere vine din echilibrul între acțiune și reflecție, între constanță și adaptabilitate. Pseudoelitele, în schimb, sunt ghidate de interesele imediate, lipsindu-le fundamentul moral necesar pentru a inspira și a conduce spre un bine comun. Liderul adevărat rămâne fidel unor principii de nezdruncinat, pășind cu înțelepciune pe calea unor idealuri mai înalte, indiferent de provocările vremii.
Anand Sergiu Donca
