După absolvirea gimnaziului în 1909, Martin Heidegger începe să studieze teologia la Freiburg (Breisgau). Doi ani mai târziu se transferă la facultatea de filosofie, studiind în același timp matematica și științele naturii. La filosofie l-a avut profesor pe Edmund Husserl, creatorul fenomenologiei moderne. În 1913 obține titlul de „doctor în filosofie”.
Începând cu anul 1923, Heidegger devine profesor la Universitatea din Marburg, pentru ca în 1928 să fie chemat la Freiburg, ca urmaș al lui Husserl la catedra de filosofie.
În 1927 publică lucrarea „Sein und Zeit”, în care pune bazele ontologiei fundamentale, prin care se rupe cu tradiția sistemelor metafizice care dăinuiau încă de la Platon. În 1933, după venirea la putere a lui Hitler, se înscrie în partidul nazist (NSDAP), unde a fost membru din mai 1933 până în mai 1945. Întrebarea dacă această aderare a fost formală sau angajantă ideologic constituie încă o vie dezbatere între comentatorii de astăzi.
Conferința lui Mihail Neamțu despre Heidegger versus Bonhoffer oferă o interpretare asupra implicării intelectualilor în viața publică a Germaniei naziste.
