Alegere și elită

5
(2)

Într-o societate civilizată, aleșii și elita ar trebui să coincidă, așa cum o cere etimologia comună (în franceză, élire înseamnă „a alege”). Cea mai democratică instituție este, în mod paradoxal, elita, unde sunt cooptați natural oamenii cei mai buni, indiferent de naștere sau parcurs.

O elită autentică nu e trib, cârdășie sau nomenclatură, ci societatea informală a celor mai buni (aristoi, în greacă, de unde „aristocrația”, adică puterea celor mai buni). Firește, aici se complică discuția: cei mai buni pot fi cei mai îndrăzneți, nu neapărat cei mai virtuoși.

Dar virtutea însăși este bărbăție, deci îndrăzneală (virtus vine de la vir,„bărbat”). Într-un joc etimologic se poate ascunde multă înțelepciune politică și socială…

În societate, elita nu se suprapune peste nomenclatură. Adesea, cele două sunt de-a dreptul ireconciliabile. Toți cei buni fac parte din elite, căci există elita politicienilor, a cărturarilor sau a meșteșugarilor, însă într-un regim denaturat oricine poate intra în nomenclatură.

Ba chiar, s-ar putea spune, solidaritatea celor răi face extrem de anevoioasă pătrunderea celor buni într-un sistem de privilegii și imunități.

Încercările de a avea un parlament curat sunt lăudabile, dar mult mai anevoioasă este tentativa de a combina integritatea cu meritul și reprezentativitatea.

La vot, cetățenii nu introduc în urne doar năzuința lor spre mai bine, ci și frustrări, resentimente, jumătăți de adevăr semidigerate, precum și sensibilitatea la gesticulații populiste. Cercul vicios este greu de rupt: politicienii oferă poporului circul pe care cred că acesta îl dorește, iar poporul crede că acel circ este singura formă de politică.

Știm de la Bahtin că și carnavalul are rolul său în igiena socială; generalizarea bâlciului și domnia saltimbancilor nu sunt însă chiar expresia sănătății corpului politic.

Pedagogia morală și cateheza valorilor în politică, readucerea meritului în învățământ și a eticii în politică sunt procese îndelungate, greu de inițiat într-o țară ieșită din anomia comunistă, care nu a pus bun început construcției democratice.

Adrian Papahagi

Câte de folositor a fost articolul?

Apasă pe o stea pentru a selecta recenzia

Recenzia medie 5 / 5. Număr voturi: 2

Nici un vot! Fii primul care votează

WhatsApp
Facebook
LinkedIn

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.