Clujul studenției și întâlnirile mirabile

0
(0)

Căderea comunismului a fost o imensă șansă dată umaniștilor din România.

Anii de studenție, știu bine, au însemnat totul pentru mine. N-am pierdut nicio zi fără să citesc, să explorez, să învăț ceva nou. N-am cunoscut viața de club, distracțiile sau discoteca.

Pe lângă dascăli formidabili, iubitori de carte și îndrăgostiți de adevăr, am avut privilegiul conversației cu savanți autentici, de anvergură mondială. Câte nopți nedormite în preajma rafturilor de bibliotecă…

Grație muncii neobosite a diaconului Ioan Ică jr. (cel mai important teolog din România), i-am descoperit pe rând, în capitala Transilvaniei, pe episcopul Kallistos Ware, cardinalul Tomáš Špidlík și părintele benedictin Gabriel Bunge.

Toate aceste mirabile întâlniri mi-au marcat viața personală și parcursul profesional într-un mod pe care nu l-am înțeles nici până astăzi.

Între specialiștii care ne vizitau îi menționez pe István Percel (specializat în mistica lui Simeon Noul Teolog) și Andrew Louth, mare cunoscător al patristicii grecești. Format la Oxford, acesta din urmă cărturar a fost lumină și mângâiere pentru sute de studenți români.

Privindu-l îndeaproape, am descoperit o incredibilă modestie, dar și bucuria împărtășirii cunoașterii sale enciclopedice.

Format inițial ca matematician (la Cambridge), Andrew Louth s-a convertit devreme la studiul istoriei antice și al teologiei moderne. Privind chipul blând al părintelui Andrew, am descoperit o inimă pacificată și o minte sfredelitoare.

Dispoziția meditativă, ușor reculeasă, a profesorului britanic, ascundea profunzimile unor căutări existențiale „ad fontes”. Nu-i scăpa nicio referință majoră din marele canon al filozofiei europene, al literaturii creștine și al misticii orientale. Citindu-i cartea despre Dionisie Areopagitul și ierarhiile cerești, m-am hotărât să-i traduc eseul despre „Deslușirea tainei”.

Am descoperit, astfel, problematica paradoxului în știința modernă, situată la intersecția între epistemologie, matematica superioară și fizica cuantică.

Rațiunea trebuia să accepte că lumina este, simultan, undă și corpuscul. Că, potrivit teoriei relativității lui Einstein, spațiul și timpul reprezintă un continuum flexibil.

Mi-e dor de anii studenției clujene, când plimbările de seară, la umbra statuii lui Matei Corvin, revelau frumusețea platonică a inteligenței desprinsă cu totul de grijile cărnii.

Câte de folositor a fost articolul?

Apasă pe o stea pentru a selecta recenzia

Recenzia medie 0 / 5. Număr voturi: 0

Nici un vot! Fii primul care votează

WhatsApp
Facebook
LinkedIn

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.