Ca oameni, iubim independența, controlul și puterea. Tânjim să conducem pe cineva sau ceva și dorim să ne lăsăm cât mai mult amprenta asupra celor de lângă noi. Totuși, ce facem atunci când noi suntem cei care avem nevoie de călăuze? Cum le alegem și care este rolul lor în viața noastră? Știm când trebuie să le schimbăm pentru a ajunge la destinația dorită?
În călătoria sa existențială, Dante are doi însoțitori principali care îl conduc din Infern, în Purgatoriu și mai apoi în Paradis. În prima parte, busolă îi este poetul Virgiliu, simbol al rațiunii, care conduce spre dreptate și ordine morală. Cu toate acestea, cei doi sunt nevoiți să se despartă înainte de intrarea în Paradis. „Rațiunea” este păcătoasă, nu a fost mântuită și din acest motiv trebuie să se întoarcă în Infern. De aici, rolul de ghid îl preia Beatrice, femeia iubită de către poet. Tânăra este întruchiparea virtuților, dar și simbolul frumuseții și al perfecțiunii feminine. Totodată, ea semnifică credința, fiind mai degrabă o alegorie a harului divin care îl ajută pe om să se înalțe deasupra accidentalului.
Dante călătorește alături de „rațiune” și de „credință” pentru a ne învăța o lecție. Doar rațiunea nu ne poate oferi biletul de intrare în Paradis. Avem nevoie de o omogenitate între rațiune și credință, între logic și miraculos, între frumos și urât. Lecția călăuzelor ne obligă să medităm la importanța echilibrului. Pe lângă aceasta, autorul ne învață despre gravitatea consecințelor în Infern, despre importanța răbdării în Purgatoriu, dar și despre speranța reabilitării în Paradis.
După șapte secole de la moartea poetului, „Divina Comedie” rămâne una dintre cele mai importante capodopere ale literaturii universale. Opera reprezintă un izvor de învățături, pe care oricine are datoria de a o citi cel puțin o dată în viață.
Câte de folositor a fost articolul?
Apasă pe o stea pentru a selecta recenzia
Recenzia medie 5 / 5. Număr voturi: 1
Nici un vot! Fii primul care votează