Iubim frumosul, dar cu simplitate, și cultivăm științele, dar fără a ne pierde ceva din energia noastră.
Ne folosim de bogăție ca de un mijloc de acțiune, iar nu pentru fasturi inutile; a mărturisi că ești sărac nu e o rușine; e rușinos să nu cauți să scapi muncind.
La noi aceiași oameni pot să se ocupe de afacerile lor personale și de treburile publice; chiar muncitorii cu palmele pot înțelege chestiunile politice.
Căci noi, pe cel neinteresat de treburile cetății, îl socotim nu ca pe un om căruia îi place liniștea, ci ca pe o ființă netrebnică.
Noi știm să luăm o hotărâre asupra unei chestiuni și căutăm a o cunoaște în adânc, căci nu putem păgubi astfel acțiunea; dimpotrivă, mai vătămător ni se pare a nu ne lumina îndestul prin desbateri, înainte de a păși la lucru.
Unim în chip admirabil liniștea chibzuirii cu îndrăzneala faptei.
(Tucidide, Războiul peloponesiac, trad. rom.: Mihai Jakota, Casa Școalelor, 1941).
