Alături de Radu Miclescu (n. 1935) – un mare om, la propriu și la figurat. S-a născut într-o familie aristocratică cu rădăcini foarte vechi, dinaintea lui Ștefan cel Mare. Arborele genealogic al Micleștilor etalează un șir impresionant de logofeți, dregători, boieri, oameni politici, avocați, mitropoliți sau mari proprietari moldoveni.
Bunica pe linie maternă a domnului Miclescu era din familia Cantacuzino, cea care l-a dat și pe doctorul Ioan Cantacuzino, părinte al microbiologiei românești (de unde și numele Institutului distrus în ultimii ani). Tatăl domnului Miclescu a fost comandantul Flotilei 1 Vânătoare pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Adolescent fiind, în luna martie 1949, Radu Alexandru Miclescu a fugit din calea trupelor sovietice, călărind noaptea şaptezeci de kilometri de la Botoșani până la Hârlău, dar nu pe şosele. A urmat o viață hărțuită de comuniști – o veritabilă odisee în căutarea libertății.
Biografia domnului Miclescu numără câțiva ani de închisoare. La Ghencea i-a cunoscut pe Corneliu Coposu, Ionel Pop, pastorul Wurmbrandt, Alexandru Ghica sau profesorul Gh. Zane. N-a cedat nicio clipă, nici el, nici mama sa. A refuzat fățiș colaborarea cu Securitatea și cu regimul comunist.
A urmat un exil în Germania, alături de soția Maria Ioana Miclescu. După 1990 a revenit acasă sub bolta melancoliei și-a frumuseții artistice. O viață de film. O biografie desprinsă dintr-un roman cavaleresc. Cineva sper s-o includă și-n manualul de istorie pentru clasa a XII-a.
