De ziua copilului merită să ne amintim și de acei copii, considerați „dușmani ai poporului”, care s-au opus regimului sau au suferit din cauza represiunii îndreptate împotriva părinților!
Copiii născuți în temnițele comuniste (sau în rezistența din munți) sunt o categorie aparte. Le-aș aminti (fără a epuiza întreaga listă) pe Ileana Doina Opriș-Samoilă, născută de Ileana Samoilă în temnița de la Văcărești (1954), unde fusese închisă pentru că refuzase să-și denunțe soțul – pe Traian Opriș; pe Ruxandra Berindei, născută în temnița de la Văcărești (1951) de Ioana Berindei (soția academicianului Dan Berindei și mama disidentului Mihnea Berindei), arestată alături de tatăl său – istoricul și liderul țărănist Ioan Hudiță; pe Zoe Rădulescu, fiica lui Olimpia Rădulescu și a lui Gogu Puiu, liderul Haiducilor Dobrogei, născută în închisoarea Constanța în 1949.
Povești excepționale au și fiicele Haiducilor Muscelului: Ioana Raluca Voicu-Arnăuțoiu, fiica Mariei Plop și a lui Toma Arnăuțoiu, s-a născut în 1956, pe când părinții ei se retrăseseră în munți. Descoperiți, prin trădare, în 1958, Toma Arnăuțoiu a fost condamnat la moarte și executat la Jilava în 1959, iar Maria Plop a murit în temnița de la Miercurea Ciuc în 1962. Trimisă la orfelinatul din Câmpulung și înfiată apoi de o familie binevoitoare, Ioana Raluca și-a aflat povestea vieții și dramele părinților abia după căderea comunismului.
Iustina Radu s-a născut în temnița de Văcărești (1958), unde era închisă mama sa – Iuliana Preduț – fiica preotului Ioan Constantinescu din Poienărei (executat și el de Securitate în lotul Haiducii Muscelului), primind la naștere un nume profetic – Libertatea Justiția (birocrația comunistă a trecut-o drept Justina). După câteva luni petrecute alături de mama sa în temniță, a fost trimisă la un orfelinat, de unde, după lupte îndelungate, tatăl a reușit s-o salveze.
De asemenea, merită să amintim și destinele traumatice ale copiilor de deținuți politici, rămași acasă după condamnarea părinților. Excluși social și educațional, cu carierele frânte și în situații materiale precare, priviți cu suspiciune de regim, au purtat de-a lungul perioadei comuniste stigmatul de a fi „urmași ai dușmanilor poporului”.
Nu în ultimul rând, trebuie să cinstim memoria acelor copii/elevi care s-au opus deschis comunismului. Acțiunile și organizațiile lor, circumscrise reacției întregii societăți față de instaurarea comunismului (1947-49), au cuprins întreaga țară, antrenând sute de elevi.
„Avram Iancu”, „Amicii Americii”, „Dreptatea”, „Mișcarea de rezistență națională din Vlașca”, „Liga tineretului anticomunist”, „Pro Patria” sau „Liga Anticomunistă” sunt doar câteva dintre organizațiile anticomuniste ale elevilor. Ultima menționată – Liga Anticomunistă – a fost formată din elevi ai Liceelor „Mihai Viteazu” (acum „Horea, Cloșca și Crișan„) și Comercial (acum „Dionisie Pop Marțian”) din Alba Iulia, activând între 1949 și 1950. Ultimul supraviețuitor, Simion Drăgoi, a fost declarat cetățean de onoare al Alba Iuliei săptămâna trecută.
Cei mai mulți dintre acești elevi au trecut prin închisoarea Târgșor, destinată în anii 1948-1950 tocmai încarcerării copiilor, în cadrul căreia a fost organizat un proces de reeducare, în siajul fenomenelor similare de la Suceava și Pitești, pentru ca apoi deținuții să fie trimiși în celelalte închisori și colonii de muncă (Gherla, Aiud, Baia Sprie, Canal ș.a.)
În final, vă împărtășesc destinul unui fost deținut politic, cu o poveste fascinantă, de care am fost apropiat pe finalul vieții – Marin Matei (Moțu), născut în septembrie 1943 într-o familie înstărită din Târgu Mureș, tatăl său fiind epitrop al Catedralei Ortodoxe. La vârsta de 14 ani, în 1957, alături de alți colegi – înființează o organizație anticomunistă – Anticomyun, prin care cei trei se juraseră să lupte până la moarte împotriva comunismului (procuraseră chiar și armament).
Au fost descoperiți în 1960 și condamnați la închisoare, Marin Matei trecând prin temnițele de la Aiud și Periprava, unde i-a cunoscut, printre alții, pe Petre Țuțea, Nicolae Steinhardt, părintele Iustin Pârvu și Ioan Ladea (fiul sculptorului Romulus Ladea, arestat și el, pentru prima dată, la vârsta de 13 ani!)
După eliberare, Marin Matei a încercat în diferite rânduri să fugă din țară. O primă tentativă a avut loc în 1969, alături de prietenul Viorel Boieru. După ce au trecut cu succes Dunărea, au ajuns la granița Yugoslaviei cu Austria. Marin Matei trecuse, dar s-a întors după Viorel Boieru, jurasersă că nu se vor despărți, și astfel au fost prinși de grănicerii sârbi și trimiși în România. A fost condamnat la alți 2 ani de închisoare. Eliberat, a încercat din nou să fugă din țară, fiind de asemenea prins și condamnat. Anticomunist „fanatic” (cum îi plăcea să-și spună) a fost urmărit, anchetat și tracasat permanent de către Securitate până la căderea comunismului. A trecut la Domnul în 2012, la vârsta de 69 de ani.
Legat de episodul austriac al „evadării din România”, își amintea cuvintele profetice pe care i le spusese mama la plecare: „Marine, tu o să fii ca Moise! Vei vedea pământul făgăduinței, dar nu te vei bucura de el!”
Dragoș Ursu, istoric
Foto – Maria Plop și Ioana Raluca Voicu-Arnăuțoiu (arestul Securității)
