Era o zi mohorâtă de toamnă când, la 15 octombrie 1922, Ferdinand Întregitorul trecea, alături de Regina Maria, prin fața Catedralei Reîntregirii din Alba-Iulia Era ceasul deşteptării. Stropii de ploaie cădeau uşor pe aleile de piatră iar clopotele vibrau cu sonorități grave.
Sub un baldachin dichisit, nepotul Regelui Carol de Hohenzollern şi nepoata Reginei Victoriei a Marii Britanii urmau să fie încoronați. Slujba religioasă n-a durat mult, dar a adus binecuvântarea lui Dumnezeu peste România. Făceam parte din familia națiunilor libere. Totul vestea o nouă eră: corala solemnă, invitații de seamă, mantiile lungi, coroana de oțel a suveranului Ferdinand şi, respectiv, coroana de aur a Reginei Maria. Pacea domnea peste Europa.
În a doua parte a secolului XIX, Princepele Carol adusese la cârma țării noastre o viziune teologico-politică. Cronicarii vremii au observat voința de oțel a Suveranului prusac, educația poliglotă, gândirea strategică, fidelitatea conjugală, disciplina cazonă, perseverența în realizarea obiectivelor, deschiderea către dialog, religiozitatea reținută (participa duminical la liturghie), pasiunea pentru construcția instituțională, demnitatea afișată sever dar neostentativ, asumarea unor evenimente tragice, stilul frugal opus decadenței orientale, administrarea corectă a timpului, sentimentul unei veritabile misiuni istorice plasate sub semnul Proniei divine („nihil sine Deo”). Dăruit cu totul națiunii române, Carol a trecut peste pierderea singurei sale fiice, Maria, asumând chiar și războiul României cu țara natală, Germania. Către bătrânețe, și-a căutat un bun moștenitor în persoana lui Ferdinand de Hohenzollern. N-a greșit deloc.
Prin domnia primilor doi regi Regi, poporul român a câștigat două războaie, s-a bucurat de un regim parlamentar stabil, și-a modernizat infrastructura, a dat naștere unei Academii de științe, s-a dezvoltat economic (inclusiv printr-o Bancă Națională), a înflorit cultural (imaginea cea mai convingătoare fiind clădirea Ateneului Român).
Primele spitale civilizate, cele dintâi universități moderne, căi ferate ori școli publice au apărut în România regimului monarhic și constituțional. În egală măsură, Carol sau Ferdinand au dat o valoare sacră legii fundamentale și tuturor acelor cutume (pietatea religioasă, respectul pentru eroi) fără de care nu există ordine spirituală sau civilizație politică.
De la ceremonia încoronării din Alba-Iulia a lipsit o mare personalitate: arhitectul Unirii Bucovinei cu Țara-Mamă.
