Share on whatsapp
Share on facebook
Share on linkedin

Ferdinand cel Loial: Întemeietorul României Mari

5
(2)

Regele Ferdinand s-a născut la 12/24august 1865 și a fost botezat Ferdinand Victor Albert Meinard, principe de Hohenzollern. Era al al doilea fiu al principelui Leopold de Hohenzollern și al principesei Antonia, infanta Portugaliei. Părinților li se datorează buna educație pe care a primit-o și dragostea față de Dumnezeu care l-a făcut să rămână mereu fidel devizei familiei sale „Nihil sine Deo”.

Mama, pasionată de pictură, a încercat să-i inspire fiului ei această pasiune, iar tatăl a căutat să-i trezească lui Ferdinand interesul pentru armată, povestindu-i despre unchiul său Carol care obținuse o răsunătoare victorie împotriva turcilor în 1878.

Însă, tânărul Ferdinand începe iubească plantele. Împreună cu frații lui Wilhelm și Karl Anton se va bucura de o copilărie fericită la castelul familiei de la Sigmaringen, studiind plante rare în parcul castelului și făcând excursii în Alpii elvețieni în timpul vacanțelor.

Prințul Leopold este cel care îi predă fiului său primele noțiuni de istorie, geografie și științele naturii. Iar domnul Gröbbels, preceptorul angajat pentru a se ocupa de educația sa, îi va face cunoștință cu latina și cu lumea cărților.

Soarta i se schimbă în anul 1880, pe când era licean la Düsseldorf. Este momentul în care este propus ca succesor al unchiului său Carol la tronul tânărului regat al României. Se va muta în noua sa patrie peste nouă ani.

În anul 1892 se logodește cu Maria, fiica ducelui de Edinburgh, nepoata reginei Victoria. Se vor căsători pe 10 ianuarie 1893 și vor începe o nouă viață în micul regat de la porțile Orientului, în țara căreia i se vor dedica în totalitate.

Anul 1914, anul în care a izbucnit primul război mondial, se va dovedi a fi unul hotărâtor pentru Ferdinand. El devine regele României. Conducătorul țării care, pusă în fața iminenței războiului, încerca să își împlinească un vechi deziderat național: unirea tuturor românilor.

Astfel, doi ani mai târziu, pe 27 august 1916, de acum regele Ferdinand, neabătut, hotărât și devotat față de români și idealul patriotic afirmă că „s-a învins pe sine însuși” și se declară în favoarea intrării României în război alături de Antantă, împotriva vechii sale patrii.

Decizia luată se va dovedi a fi una providențială căci după război și în urma tratativelor de pace de la Paris, românii își văd în sfârșit îndeplinit visul de mult visat: realizarea României Mari prin unirea Transilvaniei cu Regatul României la 1 decembrie 1918, la Alba-Iulia.

Acest prim rege al României Mari va mai trăi aproape zece ani după acest unic și sublim moment. Se stinge răpus de boală la 20 iulie 1927. Deși a avut o domnie scurtă, în comparație cu cea a unchiului său, a fost una intensă, plină de evenimente, de schimbări radicale, dar și de momente zbuciumate. O domnie care a trecut printr-un război mondial ce a făcut ca România Mică a anului 1914 să devină, în 1918, România Mare.

„Destinul i-a dat mult. Dar și el a împrăștiat cu amândouă mâinile sămânța binelui: și-a dat țării inima.”

Estera Dalca

Bibliografie:

Ion Bulei, Bunul nostru rege: Ferdinand, Editura Meteor Publishing, București, 2017. Eugen Wolbe, Ferdinand I. Întemeietorul României Mari, Editura Humanitas, București, 2011.

Câte de folositor a fost articolul?

Apasă pe o stea pentru a selecta recenzia

Recenzia medie 5 / 5. Număr voturi: 2

Nici un vot! Fii primul care votează

Share on whatsapp
WhatsApp
Share on facebook
Facebook
Share on linkedin
LinkedIn

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *