În 1850, nu exista România și eram marginea colbuită a imperiilor orientale. Acum, suntem în civilizație, negociem cu Franța și Germania, suntem partenerul de încredere al SUA.
În 1850, abia aveam câteva licee mai răsărite. Acum, numai UBB Cluj educă mai mulți tineri decât toate universitățile germane pe vremea lui Humboldt.
În 1850, eram în proporție de 90% țărani analfabeți și, adesea, desculți. Azi, suntem urbanizați în proporție de 60% și ne permitem city breaks la Roma sau la Paris.
În 1850, se traducea stângace din franceză și se scriau niște versuri de mai mare mila. În prezent avem autori publicați în toate limbile, iar Brâncuși are muzeu în centrul Parisului.
Acesta e saltul istoric al națiunii române. Sunt nespus de multe care trebuie îndreptate: toată ticăloșia, hoția și impostura comunismului și tranziției. Dar e și un succes incontestabil al acestui neam, pe care nu știm să-l apreciem.
