Share on whatsapp
Share on facebook
Share on linkedin

George Orwell – 1984

0
(0)

Scrisă de George Orwell și publicată în 1949, 1984 e cartea pe care o citești cu un nod în gât și un gol în stomac. Senzația de apăsare te însoțește pe tot parcursul ei și te urmărește multă vreme după ce o lași din mână. E o carte întunecată, tulburătoare și hipnotizantă.

De citit, se citește ușor și repede; limbajul este curat, cuvintele curg lin și mintea nu ți se împiedică în intortocheri de fraze fără rost. Și totuși, pe cât de ușor e de citit, pe atât de greu e de digerat. De digerat, se digeră foarte greu.

Societatea înfățișată de Orwell e una distopică, dezumanizată, sumbră, fără culoare , fără lumină, fară speranță. E o lume guvernată de un regim totalitar în care oamenii se află sub continuă supravegehere – fiecare gest, fiecare grimasă, fiecare cuvânt, este înregistrat,  monitorizat și interpretat.  Singurătatea (izolarea) în mijlocul mulțimii e aproape insuportabilă. Nu mai poate fi vorba de intimitate și relațiile personale sunt inexistente. Nici măcar cu tine însuți nu mai poți sta de vorbă fără să riști a comite “crima în gândire”. 

Nu e o poveste cu supereroi, în care un singur om reușește să răstoarne tot sistemul. Protagoniștii nu sunt caracterizați de trăsături ieșite din comun: nu noblețea sufletească, sacrificiul de sine sau curajul de neînvins îi conduce și îi împinge mai departe. Nu e vorba de visuri mărețe de a salva lumea. 

Din contră, Winston și Julia (personajele principale), „trăind în cercul lor strâmt” sunt niște oameni atât de obișnuiți, cu șovăieli și umbre, conduși uneori de egoism și de instinctul de supraviețuire. Fiecare gest al lor de protest este unul personal. Chiar și relația amoroasă dintre ei este în primul rând o formă de răzvrătire.

Cel mai înfiorător in romanul lui Orwell e faptul ca e real și credibil. Nu poți să îl citești ca pe o simplă ficțiune. Absurdul imaginat de el e posibil. Poți întrezări germenii unei astfel de societăți în lumea din jurul tău și mai mult, în propria-ți ființă. Chiar dacă societatea din zilele noastre îmbracă o formă diferită – aici Huxley (în Minunata lume nouă) intuiește mai bine – asemănarea în fond e izbitoare.

Deși e un roman politic, cartea „1984″ este despre importanța cuvintelor, gândirii, experiențelor, despre importanța trecutului și a relațiilor („Realitatea este în interiorul craniului”). Nu întâmplător, acțiunea cărții e declanșată de de un gest mărunt și decisiv – achiziția ilegală a unui stilou și a unui carnet în care Winston începe să scrie.

Citește-o! Nu o să îți placă, posibil că o s-o urăști dar, nu o să regreți timpul petrecut cu ea.

În timp ce o citești să nu uiți că, în ciuda întunecimii în care orice dâră de lumină e stârpită imediat, „porțile Locuinței Morților nu o vor birui” și „întunericul nu va împărăți veșnic “.

După ce termini de citit 1984, oblojește-ți puțin sufletul cu Narnia, trage bine aer în piept și apoi afundă-te în întunecimea din Minunata lume nouă a lui Huxley.

Câte de folositor a fost articolul?

Apasă pe o stea pentru a selecta recenzia

Recenzia medie 0 / 5. Număr voturi: 0

Nici un vot! Fii primul care votează

Share on whatsapp
WhatsApp
Share on facebook
Facebook
Share on linkedin
LinkedIn

One Response

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alte articole

Distribuie

Share on whatsapp
WhatsApp
Share on facebook
Facebook
Share on linkedin
LinkedIn