Dădeam scroll într-o zi pe Facebook și am dat peste postarea lui Mihail Neamtu despre lecțiile învățate până la vârsta de 45 ani, postare care mi-a plăcut foarte mult și în care m-am regăsit. Nu știu voi dacă faceți asta, dar eu am năravul să mă uit și peste comentarii atunci când văd o postare, mai ales una care rezonează cu mine. Sunt pur și simplu curioasă să văd oamenii care împărtășesc aceleași valori cu mine.
Citind printre comentarii, mi-am aplecat ochii în mod special peste o conversație, să zic așa, ce a avut loc la comentariul unui domn. Apoi, ca orice om curios, am intrat pe profilul acelui domn să văd care e cauza pentru care el militează cu atâta ardență și ce să vezi? Domnul respectiv activează împotriva comunismului, sistemului, bisericii și al lui Hristos, lucru care m-a pus pe gânduri.
Da, este foarte intrigant și satisfăcător pe moment să postăm pe Facebook, sau pe oricare alte site-uri de socializare, mesaje care stârnesc ura, revolta, greva, gâlceava doar pentru a avea like-uri și falși susținători, dar acest lucru nu rezolvă problema reală care este de fapt. Știm bine că subiectele cu un oarecare grad de sensibilitate și care nasc multe păreri potrivnice prind la public, acest lucru nu este un mister, dar oare propovăduirea răului și scoaterea lui în evidență ne ajută să-l și reparăm?
Din punctul meu de vedere, nu ajută cu absolut nimic această scormonire continuă a răului. Da, este vital să fim conștienți de răul care s-a făcut pentru a putea lua aminte și a nu cădea și noi în săvârșirea acelui rău, e necesar să nu trăim într-o neștiință crâncenă vis-a-vis de trecutul nostru, dar rezolvarea răului nu vine și din propovăduirea lui. Cum ar fi ca în Biserică să se vorbească mai mult despre vinderea Domnului Iisus Hristos și mai puțin despre Învierea Sa? Cum ar fi, ca de Paști, să nu sărbătorim Învierea, ci vinderea Lui? Ar fi un total haos, o deznădejde continuă.
De aceea cred că această schimbare de care are nevoie atât de mare țara noastră nu va veni niciodată de sus, ci de jos, de la noi, oamenii de rând, de la mine, de la tine..
De ce zic asta? Haideți să ne imaginăm o piramidă, ce contează mai mult: vârful sau baza? Cât va rezista un vârf solid dacă baza este de nisip?
Apoi, e imperios necesar să vedem și care este contribuția noastră semnificativă la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, în țara în care trăim și mai ales în viața noastră personală. Care va fi momentul în care vom lăsa orgoliile jos și vom învăța să fim realiști, maturi și asumați și vom înțelege cu adevărat că atât eu, cât și tu, suntem responsabili de vindecarea noastră lăuntrică, pentru că de aici pornește totul? Cât de etic este să așteptăm ca x să facă binele ca mai apoi să-l putem face și noi în dreptul nostru? Oare mă împiedică pe mine y să fac binele în pătrățica mea?
Oare pentru tot ce este rău în țara aceasta este de vină sistemul, comunismul, parlamentarii, părinții/geneticul – tata a furat, trebuie să fur și eu, dacă asta am moștenit de la ei, asta voi transmite mai departe, nu am puterea ca eu să schimb, e predestinat să fiu așa -, biserica – știu că există preoți corupți -, chiar și Hristos – că doar El este Dumnezeu și dacă El există de ce permite oamenilor ca ei să aleagă singuri răul, de ce nu se bagă El peste libertatea lor și de ce nu-i oprește? – etc.
Văd și tendința unora de-a da vina pe Domnul nostru Iisus Hristos pentru modul în care se desfășoară lucrurile. Cum poate Cineva care s-a jertfit și a murit pentru binele nostru etern să fie vinovat de un rău care ni se întâmplă nouă în prezent? Din asta se înțelege că El s-a jertfit pentru noi ca nouă să ne fie mai apoi tot rău, ceea ce este foarte antagonic, este practic un nonsens.
Și apoi, am înțeles ce încearcă să facă și Clubul Marile Cărți. Nu este simplu să citești sute de volume, să pierzi nopțile meditând și așternând pe o foaie idei, care, mai apoi, Dumnezeu, prin Taina Lui, îți arată că nu erau tocmai în adevărul Lui și ești că nevoit să refaci toată munca, să o iei de la capăt și să simți că ai muncit practic degeaba. Cum nu e ușor să încerci să le deschizi oamenilor mintea, să le arăți că există și alte posibilități de a rezolva problemele, de a vedea și de înțelege lucrurile.
Nu este deloc ușor, mai ales când ai foarte puțin material cu care poți lucra și da, asta cred eu că încearcă Mihail Neamtu să facă, să deschidă oamenilor mintea, să-i facă să înțeleagă că schimbarea vine de la noi înșine, de la modul nostru de a gândi și de a vedea lumea exterioară, nu de la vecinul.
Nu se axează doar pe răul care a fost făcut în comunism și nu rămâne blocat acolo, ci înțelege exact că e mai mult decât necesar implementarea unor noi principii, unor noi seturi de valori după care să ne putem ghida viața într-un mod armonios. Înțelege exact de ce Petre Țuțea a spus că a stat în temniță 13 ani pentru un popor de idioți și înțelege exact unde a fost problema.
Evelina Nistor
